Cinesseur:
Excursie, primul scurtmetraj
pe care îl lansezi în ţară, în acest an (nn. 2014), a primit menţiunea juriului
la recent încheiatul NexT (a opta ediţie). N-ai fost la
festivitate, dar dacă ai fi fost, cum ar fi sunat speech-ul tău?
Adrian Sitaru: Coincidenţa a făcut să fiu la o jurizare, un concurs între licee pe tematica filmului. Speech-ul: „Mulţumirile de rigoare juriului şi mulţumiri personale selecţionerilor!”
Adrian Sitaru: Coincidenţa a făcut să fiu la o jurizare, un concurs între licee pe tematica filmului. Speech-ul: „Mulţumirile de rigoare juriului şi mulţumiri personale selecţionerilor!”
Cinesseur: Motivarea juriului a fost următoarea: „pentru prospeţime,
umor şi cel mai bun scenariu”. Crezi că le-a scăpat ceva? (Eu aş zice montajul,
foarte empatic, imho).
Adrian Sitaru: Juriile sunt obligate să motiveze cumva deciziile, deci
trebuie să notifice doar punctele tari ale filmului. Dacă le-a scăpat ceva, nu
pot eu să mă pronunţ. Sper să nu fi inventat ceva, cum se întâmplă uneori.
Cinesseur: Apropo de prospeţime: e o întreagă ars
combinatoria aici. Mă refer la tipul de
imagini, patru dacă am sesizat corect. În primul rând cele clasice, filmice,
apoi inserţiile video din „filmul” puştiului fugar (le-am putea asimila camerei
subiective), next-
imaginile de la televizor şi în cele din urmă, imaginile aeriene filmate cu
drone. Desfăşurare de forţe pe mai multe fronturi, deci, şi mijloace tehnice
diferite. Care v-au dat bătăi de cap? N-a existat tentaţia de a privilegia un
„mediu” în detrimentul altuia?
Adrian Sitaru: Probabil cu drona a
fost cel mai complicat, bătea şi vântul, iar eu aveam nevoie de o imagine cât
mai stabilă. Nu a existat tentaţia de care spui, aveam destul de clar în cap
filmul, iar ritmul acestuia şi timpul de filmare nu-mi permitea să divaghez.
Cinesseur: Două
vorbe despre prezenţa televiziunii (de ştiri) ca personaj: filmul (denaturat)
al evenimentelor difuzat pe tv reprezintă în sine o versiune alternativă a
realităţii. Lumea a râs copios în momentul ciocnirii dintre cele două montaje
(cel diegetic pierzând prim-planul în faţa celui ce răstoarnă perspectiva,
propus de televiziune). Cât e critică la adresa modului superficial de a face
presă (şi implicit de a recepta acest tip de presă) şi cât gag propriu-zis?
Adrian Sitaru: Nu mi-am dorit deloc
să fie gag. Îmi pare rău acum că nu am putut fi prezent la proiecţii, căci nu
mă aşteptam să rîdă lumea. Probabil că realitatea aduce de multe
ori a gag din cauza presei de slabă calitate ce denaturează uneori grav
întâmplările şi comportamentul oamenilor. Este critică sută la sută sau asta
ne-am dorit. Vine mult din scenariul imaginat de Adrian Titieni, însă nici
eu, nici el nu ne-am gândit la gag. Realitatea este însă mai crudă chiar. În
film cei de la ştiri ar avea o scuză, mă gândesc, însă cum s-o fi simiţit Andrei
Pleşu privind ce se vorbeste despre el la „celebrele” emisiuni?
Mai
mult: https://cinesseur.blogspot.ro/2014/04/adrian-sitaru-realitatea-seamana-de.html#more
(https://cinesseur.blogspot.ro este un blog privat şi
poate fi citit doar cu acceptul autorului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu