„Sindromul Stavroghin”, la Galeria Întâlnirilor

Vă provocăm să-l cunoașteți pe scriitorul pensionar Septimiu Făcăleanu, un bătrânel cu un trecut întunecat. Fostul milițian și paznic de penitenciar suferă de o maladie misterioasă, intitulată «sindromul Stavroghin». Simptomele afecțiunii se manifestă ca frământare interioară intensă și neputința de a empatiza cu propria remușcare. Ce i-a declanșat această suferință puteți afla luni, 1 aprilie 2019, la Muzeul Micul Paris, în cadrul unei noi ediții a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur.

Septimiu Făcăleanu este personajul romanului „Sindromul Stavroghin” de Alina Pavelescu și care a apărut recent la Editura Humanitas. Invitate: Cristina Diac, istoric la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, și autoarea, Alina Pavelescu.

Prins în mașinăria cinică, necruțătoare a presei, Septimiu Făcăleanu acceptă să-şi dezvăluie adevărata poveste, participând la o discuție televizată cu câțiva foști deținuți politici. Confesiunea lui va declanșa o avalanșă de reacții ale unor foști torționari, care vor fi exploatate pe larg de întreaga presă românească, adâncind criza morală a celui care, din vanitate, acceptase șarada jurnalistică.

Cristina Diac este cercetător științific la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (I.N.S.T.) al Academiei Române și cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie – Universitatea din București. Doctor în istorie din 2011, a publicat studii și articole în volume și reviste de specialiste, pe teme dedicate istoriei comunismului românesc interbelic și istoriei regimului comunist din România. Este autoarea volumului Zorii comunismului în România. Ștefan Foriș, un destin neterminat, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște. A contribuit la seria Enciclopedia regimului comunist, editată de I.N.S.T.

Alina Pavelescu e de profesie istoric și arhivist. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București și are un doctorat în științe politice obținut în anul 2009 la Institut d’Etudes Politiques din Paris. A publicat proză scurtă în diferite reviste literare. A debutat în literatură cu romanul „Moștenirea babei Stoltz” (2016). „Sindromul Stavroghin”, noul roman al Alinei Pavelescu a apărut în 2019, în colecția coordonată de Andreea Răsuceanu la Editura Humanitas, 821.135.1 – Scriitori români contemporani.

Evenimentul va fi înregistrat și difuzat la Radio Villalba 107.4 Fm (Madrid), în cadrul emisiunii în limba română.

Julia Kalman și Alina Pavelescu, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 3 mai 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc o seară de lectură de proză. Invitate: Julia Kalman și Alina Pavelescu. Evenimentul are loc sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane și deschide seria intitulată „Femei la Galerie”.

Julia Kalman și-a petrecut ultimii zece ani în ateliere de creație plastică, unde a scris două romane și jumătate. Boema a inspirat-o, a vindecat-o de blazare, iar artele i-au schimbat viața. Așa a început scrierea Antimemoriilor unei muze, un exercițiu stilistic destul de manierist, care s-a transformat într-un joc literar, într-un experiment dureros, dar seducător. Acum lucrează la un volum de proză scurtă, la un nou roman și la un proiect de traducere literară. Julia Kalman este membră a Clubului Scriitoarelor încă de la înființarea acestuia.

Alina Pavelescu s-a născut în mitologica mahala Giulești, unde mai trăiește și în zilele noastre. A debutat la Editura Herg Benet, în 2016, cu romanul „Moștenirea babei Stoltz”.

Ca profesie declarată, e arhivistă, adică o creatură suficient de exotică încât să i se poată ierta toate extravaganțele. În viețile ei anterioare, a trecut prin diverse rătăciri, în urma cărora s-a ales cu un doctorat în științe politice, luat de la Paris. Din păcate, nevindecabil.

Sus-numita nu știe dacă va reuși vreodată să devină scriitoare, dar asta nu o împiedică să rămână o încăpățânată cititoare de literatură. Până în prezent, singurele sale încercări de a ieși în spațiul public cu literatura proprie au fost textele de pe blogul savonarolawho (de care între timp s-a plictisit). Nu posedă opere de sertar, preferă să le trăiască. Nu deține averi personale, cu excepția unui bărbat, a unui cățel și a unei armate de pisici indiscrete.

Pentru edificare, listăm aici singurele asemănări dintre ea și naratoarea din romanul său: fumează mult, îi plac maidanezii și obișnuiește să gândească neîntrebată.