Sandu Frunză: „E previzibil că actele de teroare, pe care le-am văzut desfășurate de grupări islamiste sau indivizi radicalizați în Israel în ultimii ani, vor deveni o realitate cotidiană în întreaga Europă.”

Este doctor în filosofie, specializarea filosofia culturii, a valorilor și a istoriei. Conduce doctorate în domeniul științelor politice. Domeniile de interes sunt: fundamentalismul religios, religie și politică, biopolitică, filosofia post-holocaust, etică relațională, deontologie, imaginar religios în publicitate, dezvoltare personală și consiliere etică. Predă la Cluj-Napoca cursuri pe teme de filosofia comunicării, etica în publicitate, etică managerială, deontologie, religie și ideologie, imaginar religios în limbajele publicitare, comunicare și biopolitică, dezvoltare personală și branding personal. Cărțile și articolele sale au fost recenzate sau citate de autori și publicații din România, Israel, Europa, Africa, Asia sau America. În anul 2005 a primit prestigiosul Premiu al Academiei Române, iar în 2010 a primit distincția de Profesor Bologna. Desfășoară activități de consiliere filosofică (existențială). Pentru ședințe gratuite de consiliere îl puteți contacta la adresa sfrunza@yahoo.com. Sau pe blogul https://frunzasandu.wordpress.com/.

Galeria Întâlnirilor: Stimate domnule profesor, sunteți autorul cărții Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor, apărută la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, în 2015. O carte de referință în limba română pentru acest subiect, un subiect extrem de fierbinte în lume. De unde interesul dvs. pentru fundamentalismul religios?

Sandu Frunză: Am descoperit gravitatea fenomenului fundamentalist la începutul anului 2000. Mă aflam pentru un semestru la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Toți prietenii pe care mi i-am făcut acolo, veniți din mai multe țări din orientul apropiat și din extremul orient, erau foarte îngrijorați cu privire la valul de violențe motivate religios pe care ei îl prevedeau pentru începutul noului mileniu. Nu le-am dat crezare decît după ce am început să citesc analizele celor din proiectul de cercetare a fundamentalismului de la Chicago, coordonat de Martin E. Marty și R. Scott Appelby. Am rămas de atunci atașat de modul lor de interpretare și cred că azi este mai actual decît atunci cînd ei își elaborau textele. Am publicat cartea mea despre fundamentalism în 2003. A avut o receptare bună, iar tirajul inițial s-a epuizat foarte repede. Cartea a primit premiul Academiei Române. Ediția din 2015 este una revăzută și adăugită, are cu 200 de pagini mai mult decît prima și analize aplicate pe cazurile apărute în intervalul 2000-2015. Mai mult decît atît, cartea mea este despre fundamentalismul religios, nu doar despre terorism. Ea oferă acces la motivațiile din spatele unor acte teroriste și descrie posibilitățile de aplanare ale acestui tip de conflicte.

Galeria Întâlnirilor: Trebuie să recunoaștem, Europa este îngrozită, iar România este pe cale să devină și ea la fel de terifiată de islam. Când a devenit islamul o ideologie și cât de frică ar trebui să ne fie de această religie?

Sandu Frunză: Nu trebuie să ne fie frică de religie. Din studiul istoriei religiilor eu am învățat că religia este un dar pe care transcendența îl face omului în vederea unei vieți autentice și a unei  situării armonioase în existență. Experiența religioasă este o experiență ce ține de condiția umană, indiferent de formele particulare pe care le ia această experiență a întîlnirii cu transcendența și cu alteritatea. De aceea, nu trebuie să ne fie frică nici de Islam ca religie. În general, cred că nu ar trebui să ne fie frică. Da, pot să accept că Europa este îngrozită de prezența terorii, dar mi-e greu să cred că România va ajunge să fie traumatizată de Islam. De altfel, aș dori să exprim credința că, de fapt, Europa este mai degrabă îngrozită de barbaria pe care o aduce în viața noastră ideea că este posibilă o motivație de tip religios a manifestării violențelor din ultimii ani în spațiul occidental. Ne-am obișnuit cu ideea că pluralismul religios occidental a creat un mediu al toleranței și al libertății religioase care a diminuat aproape total posibilitatea manifestării violenței pe fond religios. Laicitatea occidentală a creat posibilitatea unei întîlniri neconflictuale între religii și diverse perspective de interpretare a lumii. Ceea ce se întîmplă astăzi este o acțiune violentă ce se manifestă ca o opțiune radicală în numele valorilor unei singure religii, pe care adepții radicali o doresc exclusivă și dominantă. Laicitatea occidentală, născută prin secularizarea valorilor creștine, nu poate viețui decît într-un mediu al pluralismului cultural, religios și ideologic. Valoarea deosebită a Creștinismului constă, printre altele, în faptul că s-a adaptat la acest context al opțiunilor spirituale plurale, iar într-o anumită măsură l-a și stimulat. De aceea ne simțim, ca occidentali, atît de confortabili în conviețuirea cu valorile creștine, indiferent de opțiunile noastre spirituale. Nu există nici un motiv să credem că Islamul nu poate fi într-un dialog autentic cu Creștinismul. Este imposibil să afirmăm, însă, același lucru despre formele radicale pe care le aduc o serie de mișcări politice ce se revendică de la Islam și doresc să ne convingă de faptul că numai ele reprezintă viziunea purificată a Islamului.

Imi este dificil să explic în cîteva cuvinte modul în care o ideologie se poate transforma într-o religie secularizată. Cei care doresc să citească mai multe pe această temă pot să vadă și lucrările scrise de Vladimir Tismăneanu pe această temă. E la fel de complicat de explicat pe scurt și fenomenul invers, prin care o grupare religioasă poate transforma religia într-o ideologie. Analizînd trăsăturile lor de familie, am ilustrat acest fenomen în cartea Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor oferind cadrul teoretic și cîteva exemple de grupări, din cadrul Iudaismului, Creștinismului și Islamului, care decupează o parte din mesajul religiei de la care se revendică și îl utilizează în scopuri politice, cel mai adesea în totală contradicție cu spiritul religios pe care îl revendică. Aceste mișcări pot deveni radicale în opțiunile lor și pot manifesta forme ale acțiunii violente, inclusiv să recurgă la acte de terorism. Dacă dorim să contribuim la rezolvarea problemelor cu care se confruntă occidentul datorită acțiunii unor asemenea mișcări, atunci trebuie să fim mereu atenți la distincția dintre o anumită religie (indiferent care ar fi ea) și grupurile radicale ce vorbesc în numele acelei religii și practică forme ale violenței pe care le justifică prin invocarea textelor scripturistice. Nu e vorba aici de corectitudine politică, ci de o realitate spirituală pe care nu o putem neglija.

Galeria Întâlnirilor: Cât de religioși sunt teroriștii, de fapt?

Sandu Frunză: Eu nu sunt specializat în probleme de terorism. Eu tratez terorismul ca pe una dintre formele de exprimare la care recurg fundamentaliștii. Din acest punct de vedere, nu știu, în acest moment, ce ar trebui să măsor legat de religiozitatea lor, dar pot spune că sînt ideologizați și fanatizați. Nu dintr-un exces de religiozitate recurg la acte de violență. Religia aduce în sufletele oamenilor pacea și armonia, împăcarea cu sine sau iubirea, în fiecare dintre religii. Din punct de vedere al tematizării noastre, ei sînt, într-un fel, victime ale unei propagande bazată pe ură față de alteritate, care se transformă, în mod inconștient, și într-o ură de sine.

Galeria Întâlnirilor: Lumea e oripilată de înregistrările cu cetățeni occidentali decapitați

de extremiștii grupării Stat Islamic și se întreabă de ce e nevoie de astfel de acte de cruzime. Este religia islamică una care îndeamnă la violență și la nerespectarea dreptului la viață al celorlalți?

Sandu Frunză: Musulmanul respectă și iubește viața la fel de mult ca și creștinul. Din

punct de vedere etic, Islamul, ca și Creștinismul, este o religie ce stă sub semnul monoteismului etic, prin urmare decizia vieții și a morții poate sta doar în mîna lui Dumnezeu. Nici un om nu poate decide asupra vieții altui om și nu poate să își ia propria viață. Monoteismul etic repudiază uciderea și sinuciderea.

Actele de violență sînt practicate de grupările fundamentaliste ca acte de violență simbolică. Ele sînt forme de comunicare prin care se transmit mesaje, se creează ambiguități, se pune presiune, se manipulează, se instaurează teroare. Din această perspectivă, scopul actelor teroriste nu este doar acela de a ucide, ci de a face ca victimele inocente să vorbească de la sine. Mediatizarea excesivă a acestor acțiuni violente poate duce la potențarea în exces a mesajului și să conducă la o consolidare a efectelor negative și a impactului acțiunii teroriste.

În același timp, violența este o metodă de consacrare a puterii, fie în raport cu un dușman imaginar, fie în interiorul grupului sau în cadrul unei ierarhii în care grupurile sînt integrate. Astfel, se poate ajunge la o escaladare continuă a violenței, la nevoia de creștere în intensitate a manifestării terorii. Am putut vedea această competiție între diferite grupări din cadrul radicalismului islamist. Căștigătorul a fost Daesh (Statul Islamic sau ISIS) care a reușit să ducă cruzimea la un nivel considerat insuportabil chiar și de către unele mișcări islamiste ce practică acte de terorism. Prezența unui asemenea nivel al violenței relevă că este vorba mai mult de urmărirea unor scopuri legate de puterea politică și financiară decît de deținerea unei puteri religioase, de natură spirituală. Cititorii noștri pot urmări mai multe explicații în cartea mea Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor.

Galeria Întâlnirilor Care credeți că ar putea greșeala pe care Europa ar putea s-o facă în problema teroriștilor? Cum credeți că ar trebui să procedeze liderii politici pentru a dezamorsa bomba pe care o reprezintă terorismul în sine?

Sandu Frunză: Cea mai mare greșeală pe care ar putea să o facă oamenii politici în raport cu fundamentalismul religios ar fi să dea curs inițiativelor ce vizează modificarea cadrului juridic laic. Religia are rolul ei important în viața personală și în spațiul public, dar ea nu trebuie să devină factor de modelare a politicilor publice, a guvernării și a prevederilor de ordin juridic. Politicienii nu trebuie să facă greșeala de a ceda în fața grupărilor fundamentaliste, a organizațiilor religioase, sau a organizațiilor civice purtătoare ale unui mesaj religios, și a cerințelor lor de modificare a prevederilor ce ar putea duce la diminuarea valorilor și a practicilor ce asigură laicitatea statului modern. Mai multă prezență a religiei în spațiul politic și al guvernării va însemna mai multă violență. Avînd în vedere că laicitatea statului modern este construită pe valorile secularizate ale Creștinismului, în primul rînd creștinii ar trebui să apere această ordine instituțională. În felul acesta, bisericile creștine pot contribui în mod semnificativ la diminuarea violenței, a terorismului, în societatea occidentală.

Politicienii români ar trebui să se abțină de la implicarea religiei în politică, de la instrumentalizarea organizațiilor religioase în campaniile electorale și între campanii. Un asemenea amestec al puterii religioase cu puterea politică duce la slăbirea bisericii și la diminuarea instituțiilor statului de drept. Politicienii ar trebui să își ia mîna de pe biserică și să își asume responsabil dezvoltarea ei. Dacă există vreun pericol în România, acesta nu este reprezentat de terorismul islamic, ci de instrumentalizarea religiei de către politicienii din toate orientările ideologice.

Galeria Întâlnirilor: Spuneți într-un alt interviu că fundamentalismul, privit ca ideologie, este un sistem de idei rezultate din interpretarea religiei ca un sistem de principii de acțiune socio-politică. În acest context, există posibilitatea să apară, ca reacție la fundamentalismul islamic, un fundamentalism creștin?

Sandu Frunză: Fundamentalismul creștin există, el este un fenomen global. In limba română avem tratat acest subiect, alături de alte forme de fundamentalism, în lucrări de popularizare foarte bune cum sînt cele semnate de Gilles Kepel sau Karen Armstrong. Antiislamismul nu este o caracteristică semnificativă a fundamentalismului creștin. Mișcările fundamentaliste, indiferent de religia în care le întîlnim, au mai multe puncte în comun decît cele care le despart. De aceea, atitudini anti-islam mă aștept să apară nu la fundamentaliștii creștini, ci la partidele politice extremiste sau la partidele politice democratice care vor include și o parte de discurs populist și intolerant pentru a cîștiga electoratul cu asemenea opțiuni. O asemenea atitudine politică va duce la creșterea insecurității și violenței în spațiul public.

Galeria Întâlnirilor: La ce să ne așteptăm în viitorul imediat ?

Sandu Frunză:  Trebuie să ne așteptăm îndeosebi la trei lucruri. Pe de o parte, este mai mult decît evident că trebuie să ne așteptăm la o multiplicare a actelor de violență, atît în formele elaborate și cu strategii complexe cît și în formele rudimentare ale producerii lor. E previzibil că actele de teroare, pe care le-am văzut desfășurate de grupări islamiste sau indivizi radicalizați în Israel în ultimii ani, vor deveni o realitate cotidiană în întreaga Europă. Pe de altă parte, trebuie să ne obișnuim cu faptul că acestea vor face parte din viața noastră de zi cu zi, că nu va mai exista loc sigur și că oricînd întîmplarea ne va putea transforma, pe oricare dintre noi, în victime inocente. Va trebui în următorii ani (puțini, sper) să ne obișnuim să trăim normalitatea vieții sub această presiune extraordinară. În al treilea rînd, cred că trebuie să fim optimiști, să credem că printr-un efort comun de sprijin dat valorilor democratice, pluralismului și acțiunii ferme a statului de drept, fenomenul va fi diminuat atît de mult (cu timpul) încît el nu va mai avea impactul psihologic și existențial de astăzi.

Galeria Întâlnirilor: La ce carte lucrați și când va apărea?

Sandu Frunză: Nu lucrez la nimic altceva decît la reconstrucția încrederii într-o lume mai bună. În această perioadă citesc filosofie și poezie. Nu mai am naivitatea de a crede că poeții pot salva lumea, dar citind mă încarc cu energia care îmi dă posibilitatea de a visa la pacea interioară ce reconstruiește pacea întregii lumi.

Însă, pînă ajungem acolo, cititorii noștri ar putea, printre altele, să stea în compania cărții mele despre Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor sau a celor două cărți ale mele care sînt sub tipar și vor putea fi văzute în perioada următoare: Experiența religioasă în gîndirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relațională (Editura Eikon) și Între moartea politicii și moartea lui Dumnezeu (Editura Tritonic).

Galeria Întâlnirilor: Multumesc!