Cea de-a cincea carte a Denisei Duran vorbește despre
împingerea limitelor, radiografiate în mai multe registre stilistice. O carte
în care atît trupul, cît și spiritul se răsucesc în sine, în încercarea de
a scrie o altă hartă a ființei. Și din această tensiune fără sfîrșit se naște
poezia.
O propunere incitantă – volum de poezii alcătuit
pe o structură narativă subtilă (cu personaje, planuri temporale și intrigă),
jurnal poetic copleșitor sau dosar de investigație în care căutarea de sine
întru iubire este dusă pînă în adîncurile scindării („Două zile de sinucidere”)
și pînă la transcendental („Cu fața înot prin aerul încăperii”).
„Denisa Duran (ex-Pişcu) şi-a
făcut mereu, încă de la debutul cu Pufos şi mecanic, investigaţii
corporale, chiar dacă tema corporală nu părea una centrală, ci doar una prinsă
într-un fascicul. Încetul cu încetul însă, peripeţia corporală a devenit
oarecum peripeţia biografică decisivă, fie că e vorba de reactivitatea mai
senzuală (şi de mare candoare) din prima carte, fie că e vorba de presimţirile
anxioase ale cărnii din Omul de unică folosinţă, fie că e vorba de
reportajele contrase în senzaţii ale maternităţii trăite ca miracol din Sînt
încă tînără. Doar gîngurelile şi incantaţiile materne, de o tandreţe
palpabilă, din Dorm, dar stau cu tine par a fi pus tema în suspensie. Ea
revine însă în radiografii dureros de acute în Învelit în propriul corp,
un volum de fişe clinice în care dragostea iluminează suferinţa şi – mai ales –
o face şi mai ascuţită. E un jurnal corporal, un şirag de consemnări abreviate
şi densificate de o imaginaţie fulgurantă şi extrem de proaspătă, ţinut în
climatul unei seninătăţi care face suferinţa şi mai concretă. Din miezul de
durere iluminată şi dintr-o seninătate dramatică sînt scoase aici poemele
Denisei, poeme iradiante, nu doar emoţionante.” (Al. Cistelecan)
„În poezia cvasi-minimalistă a
Denisei Duran frapează contrastul, atent ţinut în frîu, dintre sentimentele
devastatoare – dragostea, dorul, frica, disperarea – pe care le exprimă şi
sobrietatea, discreţia notaţiei, uneori în doar trei-patru versuri. Denisa
Duran este o expresionistă reţinută, convinsă că mai puţin înseamnă mai mult.
Faţă de volumele anterioare, sînt aici multe poeme în care autoarea îşi lasă
viziunile să se desfăşoare liber, pe spaţii ceva mai ample. Iar atunci
rezultatul este de-a dreptul impresionant.” (Luminiţa Corneanu)
Denisa Duran s-a
născut pe 22 august 1980, la Rădăuţi. A absolvit Facultatea de Litere a
Universităţii din Bucureşti şi un master interdisciplinar la Centrul de
Excelenţă în Studiul Imaginii din cadrul aceleiaşi universităţi, cu o teză
despre sound poetry, coordonată de Sorin Alexandrescu.
A debutat cu volumul Pufos şi mecanic (Vinea, 2003), pentru care
a primit Premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, urmat de Omul
de unică folosinţă/Disposable People (Galway Print, Irlanda, 2009), Sînt
încă tînără (Tracus Arte, 2012) şi Dorm, dar stau cu tine
(Charmides, 2014), considerat un volum experimental. Primele trei cărţi au fost
semnate cu numele Denisa Mirena Pişcu.
Împreună cu artistul austriac Bruno Pisek, a realizat lucrarea
radiofonică Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?, difuzată la ORF
– Kunstradio în 2015.
A fost inclusă în mai multe antologii literare şi a primit două burse de
creaţie (Viena, 2008; Skopje, 2015). Selecţii din poemele sale au fost traduse
în douăsprezece limbi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu