vineri, 6 mai 2016

Ștefan Neacșu: “Venerarea orgoliilor ori a idolilor, elocvența ori celebrarea gloriei, de la halucinantele centuri de box oferite ca trofeu până la costume de rang și echipamentele de paradă, nasc de la sine imaginea absurdului, depășind de multe ori imaginația infantilă.”


Născut din tată oltean și mamă unguroaică, la Miercurea Ciuc, a avut primul contact cu arta în clasa a IV-a. A urmat Liceul de arte "Nagy Istvan'' din Miercurea ciuc, Facultatea de arte George Enescu din Iași – secția sculptura și Masteratul în sculptură la Timisoara. În prezent îl putem întâlni pe Ștefan în București restaurând ornamente pe clădiri-monument.

Sâmbătă, 7 mai 2016, ora 19.00, Ștefan Neacșu are prima expoziție personală “Art Event by Ștefan Neacșu” la Gallery în strada Leonida nr. 9-11, București.

“Acest ciclu de lucrări include două demersuri simultane: în primul rând o preocupare strict estetică, prin care caut un limbaj plastic personal cu care să exprim sculptural compozițiile imaginate. Așadar, principala focalizare rămâne sculptura în sine, ca prezență spațială, ca obiect și ca lucrare de artă. În plan secund, urmăresc ca lucrările mele să poarte și un concept, sincronizat cu propriile mele observații despre lume, ori cu frământări personale curente. Ambele perspective au în comun atât nevoia de a genera emoție, surprindere ori mirare în ochii observatorului, cât și angrenarea unui anumit tip de ironie ori sarcasm. Acest sarcasm îl atașez atât ca potențator de autentic al mesajului meu, cât și ca antidot la patetismul contemplării de frumos omologat ori de rezonabil. Prin aceasta cred că am ales involuntar plasarea lucrărilor într-un context contemporan de adresare, chiar dacă materialele alese amintesc de sculptura convențională. Toate cele trei lucrări au în comun aglutinarea sculpturală cu ready made-ul. În mod particular, se regăsește ca laitmotiv, calapodul de pantofi, avertizând despre speța oglindirii, anume finita socială.

Pentru mine, acestă exprimare este și o modalitate de a sublima prin artă aspecte ale vieții reale care pot face obiectul disconfortului sau chiar al disprețului, însă această stare de veghe prin care observ socialul este mai degrabă un exercițiu de identificare a surselor tematice ori a pretextelor pentru căutările mele estetice, sculpturale. De asemenea, oricât de avangardistă ori neconvențională ar fi abordarea căutărilor mele, simt de fiecare dată să rămân aproape de afinitatea mea bazală pentru sculptura în lemn. Nu am menirea să mă refer obiectiv la rezultatul estetic al lucrărilor mele, asă că voi prezenta doar intenția mea conceptuală:

”Ascensiune” 

Adultul contemporan se confruntă cu o evoluție care aduce multe contradicții atunci când
este evaluată în scale și sisteme diferite de referință. Spre exemplu, individul social, care se află în așteptarea avansării în funcție, dezvoltă simultan o atitudine comportamentală progresiv mai supusă ori mai slugarnică față de cei care îl promovează. Carierismul uneori angrenează capacități și eforturi care vizează pragmatic rezultate de evoluție ce țin de statutul profesional și social, marcând însă, în același timp, pierderea adevăratei întâlniri cu sinele și cu resursele spirituale, sufletești. Acest aspect simultan de vectori opuși, îl trăiește în general individul ce devine adult, căpătând putere și autoritate, dar și constrângerile responsabilităților, copleșirea. Reprezentarea este antropomorfă și zoomorfă, totodată. Am ales pasărea ca simbol al înălțării, am ales struțul ca expresie a paradoxului, a spaimei ori a renunțării la zbor. Am ales omul pentru că neputința și cutezanța au fost inventate și desăvârșite de el.

”Izbinda”

Societatea umana s-a dezvoltat exponențial, iar asta a adus totodată și multe prejudicii spirituale, uneori chiar prin faptul că a lăsat zone rămase atavic nemodificate de timp, desincronizate, anacronice. Nevoia de îmbogățire, oportunismul, acerbitatea lipsită de scrupule ori demonstrația de putere s-au transformat din carențe în virtuți, într-o inversare flagrantă a valorilor elementare care aduc împlinire și frumusețe naturii umane. Omul actual confundă adesea evoluția cu propășirea, iar îmbogățirea are efecte degenerante, inclusiv în sfera vizualului. Acestă lucrare se vrea o ironizare a opulenței, a nevoii de a poseda ori a prosperității afișate, generând o prezență zoomorfă hilară și totuși recognoscibilă. Prețiozitatea elementelor de mobilier reprezintă simbolic vizualizarea tentației prin care bunăstarea poate transforma existența oamenilor în adevarate morminte faraonice. Venerarea orgoliilor ori a idolilor, elocvența ori celebrarea gloriei, de la halucinantele centuri de box oferite ca trofeu până la costume de rang și echipamentele de paradă, nasc de la sine imaginea absurdului, depășind de multe ori imaginația infantilă. Iar acest ridicol aduce lumii strălucirea inepuizabilă, fără de care omenirea, cu săraci și miliardari laolaltă, s-ar simți pur și simplu mai săracă. Acest carnaval solemn a dat ocupație deopotrivă, și generalilor, și pictorilor.

”Marți după amiază”

Am observat cum, între romantismul demodat prin care erosul a generat pretexte poetice de promenada și vulgaritatea aproape obligatorie a adresării din prezent, pozele vechi, cu lascive dive ce lăsau senzualiatatea lor exprimată frust, doar prin nuditate, devin prin sine, la fel de direct și de simplu, artă. Cred că pentru artiști este mai ușor să aducă în lumină ceea ce nu se observă în mod evident. Când ei aleg ca temă “femeia”, apelând metode sofiste și decorațiuni metaforice menite să aducă un plus perfecțiunii, adesea rămân neputincioși, deoarece ea rămâne fatalmente mai fascinantă decât opera ce îi e dedicată. Iar femeia, primordială, fără să depindă de strădania celor ce o transformă în muză, înființată ancestral, reală, rămâne ceea ce în fapt era de la sine, centrul atenției. Poate și din acest motiv, încercând compensarea vanității vizionare, am ales ca metafora mea să conțină și evidența neprelucrată a subiectului.
Cred că oamenii nu ar putea explica totul despre ei, extratereștilor. Îndrăgostirea, spre exemplu, nu are nimic logic, ori programat, nu are nimic elucidat ori concret, ignorând propriile alegeri ori decizii. Îndrăgostirea se poate manifesta comic ori îngrijorător din exterior, dar sublim și tumultos dinăuntru. Îndrăgostirea este irațională și adolescentină și nu ține seama de vârstă, proporții, si nici de simetria personală. Această lucrare conține probabil, pe măsură de neelucidată, admirația și contemplarea mea necondiționată pentru natura feminină, cu tot ce poate cuprinde ea, de la degradare la miracol , de la erotic la sfințenie, de la banal la inefabil, de la obișnuință la adorație."

Curatorii acestei expoziții sunt: Pavel Șușară și Mirela Trăistaru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postare prezentată

Andra Rotaru, Iulia Modiga și Teodor Dună citesc la Galeria Întâlnirilor - Bistro Matrioska

Miercuri, 21 februarie 2018, ora 19, la Bistro Matrioska (str. I. C. Visarion nr. 20, sector 1, București) va debuta seria de evenimente ...