marți, 17 mai 2016

Aron Szele: „Şi în România se poate observa o creştere a fenomenului naţionalist în ultimii 5 ani: reapariţia dacomaniei, apariţia diverselor grupuri obscure care se agită pentru unirea cu Basarabia, candidatura eşuată a lui Marian Munteanu la primăria capitalei etc.”

Foto ANAV
În 13 ianuarie 2016 a avut loc „solo show” Aron Szele, doctor în istorie, specializat în istoria ideilor politice si a naţionalismului în secolele 19 si 20. Prezentarea a atins o mulţime de teme. Ungaria contemporană şi discursul public marcat de un patriotism exagerat, populism şi anti-europenism. Viktor Orbán şi presiunea politică exercitată de partidul de extremă dreaptă Jobbik. Măsuri criticate făţiş de structurile europene şi nu numai (legea presei, noua constituţie, măsurile anti-imigraţie, naţionalizarea unor sectoare economice şi o politică externă – declarativă - pro-rusă). Ungaria şi România –diferenţe, dar mai ales asemănări. Dezbaterea a fost intensă, dar nu pătimaşă.


Galeria Întâlnirilor: Dragă Aron Szele, observăm în ultima vreme la nivel european o dinamică generală crescândă a dreptei, mai ales de natură extremistă şi o predilecţie spre revalorizarea conceptului de naţiune. Care crezi că este cauza inflaţiei manifestărilor de tip naţionalist?

Aron Szele: Ca la orice problemă de asemenea anvergură, cauzele sunt multiple. Cele mai importante ar fi, totuşi, decăderea în influenţă a partidelor politice de stânga, atât în Europa de Vest, cât şi în Est. Vidul respectiv a fost umplut de partidele de dreapta, care au suplinit discursul de stânga cu unul populist şi patriotard, incorporând şi unele elemente de stânga (mai ales în cazul partidelor de extremă dreaptă). Această situaţie a dus la impunerea unei narative naţionaliste la nivelul discursului public în multe ţări europene.

Decăderea stângii a fost rezultatul, pe de o parte, al reorientării ideologice interne a respectivelor partide şi, pe de altă parte, a schimbărilor sociale din Europa ultimilor 30-50 de ani, schimbări care includ dispariţia bazei lor sociale tradiţionale (muncitorimea urbană), pe fondul schimbărilor economice.

Galeria Întâlnirilor: Catalizatorul pentru transformarea sistemului politic este de obicei o criză economică puternică, urmată de o recesiune. S-a respectat acest model şi în Ungaria de astăzi?

Aron Szele: Criza economică duce la accentuarea unor fenomene deja aflate în desfăşurare, şi contribuie decisiv la schimbarea elitelor politice, pentru că acestea sunt văzute ca fiind incapabile să gestioneze problemele politice, economice şi de altă natură. Deseori, acest lucru duce la o criză a însuşi mesajului partidelor tradiţionale (mainstream), care sunt identificate de către cetăţeni ca fiind o sursă a problemei.

Însă criza economică nu este totdeauna un factor decisiv în impunerea unui mesaj extremist. Exemplul Ungariei, dar mai ales al Austriei este unul grăitor: acolo s-au impus sau au avut o prezenţă importantă partide extremiste şi în lipsa crizei economice.

Galeria Întâlnirilor: Ce diferenţiază Ungaria de restul ţărilor vecine?

Aron Szele: Ungaria se diferenţiază oarecum printr-o anumită propensitate, deschidere spre
Foto ANAV
mesajul naţionalist, în lumina moştenirii istorice a secolului 20 (tratatul de pace de la Trianon, o perioadă interbelică încărcată de naţionalism, experienţa comunismului). Existenţa (unică în Europa) a unei minorităţi maghiare semnificativ de mari în ţările vecine, problemă omniprezentă în discursul politic maghiar de la 1918 până astăzi, rezultă într-o situaţie aparte, în care toate partidele trebuie să relaţioneze vizavi de chestiunea naţională.

Pe de altă parte, situaţii oarecum similare există şi în România (chestiunea Republicii Moldova şi a Bucovinei), iar extrema dreaptă şi partidele populiste sunt populare în state precum Polonia, Slovacia. Şi în România se poate observa o creştere a fenomenului naţionalist în ultimii 5 ani: reapariţia dacomaniei, apariţia diverselor grupuri obscure care se agită pentru unirea cu Basarabia, candidatura eşuată a lui Marian Munteanu la primăria capitalei etc.

Galeria Întâlnirilor: Competiţia cu extrema dreaptă a dus la transformarea discursului FIDESZ, dintr-un partid conservator de dreapta într-unul naţionalist şi un euro-scepticism pronunţat. Cum s-a ajuns aici?

Aron Szele: Aici vorbim tot de fenomenul de dezagregare şi fragmentare a stângii politice din Ungaria, menţionat mai devreme. Practic, FIDESZ (care a avut o tentă naţionalistă şi înainte, în perioada guvernării 1998-2002, punând multe probleme naţionaliste pe agendă, precum cetăţenia pentru minorităţile maghiare din ţările vecine) a rămas fără oponent de stânga, şi a trebuit să intre în competiţie cu singurul adversar, pe o tematică populistă şi naţionalistă. Rezultatul a fost o alunecare rapidă spre dreapta. Trebuie însă menţionat că acest fenomen a fost rezultatul unei acţiuni conştiente şi calculate a FIDESZ.

Galeria Întâlnirilor: Unde este stânga maghiară?

Aron Szele: Partidul tradiţional de stânga, MSZP, a încercat o schimbare eşuată de generaţii, cei noi nereuşind să se ridice la nivelul aşteptărilor, cu un mesaj politic slab receptat de alegători şi pierduţi în scandaluri de corupţie (similar cu PSD-ul autohton). Partidul liberal, SZDSZ, a avut aceeaşi soartă, fiind înlocuit de LMP, un partid liberal, ecologist şi eminamente urban, neavând un impact real în afara Budapestei. În prezent stânga este pierdută într-un fracţionalism intern, cu aproximativ 5-6 partide, şi coaliţii care nu reuşesc să convingă electoratul maghiar.

Galeria Întâlnirilor: Alunecă Ungaria spre fascism?

Aron Szele: În opinia mea, şansele ca un proiect totalitar de dreapta, identic cu cel interbelic, să aibă succes sunt egale cu zero. Însă competiţia între conservatorismul neoliberal de dreapta şi populismul de extremă dreaptă poate compromite definitiv outlook-ul european.

Foto ANAV
Galeria Întâlnirilor: Crezi că există şanse ca Ungaria să revină la o politică activ pro-europeană? Şi în ce condiţii?

Aron Szele: Da, nici o politică sau curs istoric nu este definitiv, până la urmă. Ungaria şi restul statelor europene, în care există o prezenţă masivă a extremei drepte (vezi Franţa), pot reveni la un discurs public dominant pro-european dacă se va efectua o reformă reală a partidelor de opoziţie.

Galeria Întâlnirilor: Cum te-ai simţi la Galeria Întâlnirilor? La ce alt subiect ai fi interesat să participi în cadrul acestui forma?


Aron Szele: Galeria este un loc extrem de interesant, divers, în loc în care se pot întâlni şi intersecta oameni cu diverse pregătiri, oameni de cultură, artişti, dar şi cei proveniţi din mediul academic. Sper ca acest tip de schimb liber de experienţe şi opinii să fie continuat şi să aibă succes cât mai mare la public. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu