Sorin Gherguţ: „Cred că o bună cultură generală, în general, şi una filozofică în particular sunt, pentru un artist, echivalentul pregătirii fizice în sporturile de măiestrie. Geaba tehnică fără rezistenţă, forţă şi/sau, după caz, viteză”.

Foto ANAV

În 11 noiembrie 2015 a avut loc o seară de lectură de poezie cu Svetlana Cârstean şi Sorin Gherguţ. La Galeria Întâlnirilor. A fost o seară de gală. Prima a citit Svetlana Cârstean, iar când a venit rândul lui Sorin Gherguţ era deja un fel de surescitare în aer. Poate şi de aceea versurile lui mi s-au apărut asemenea unor înghiţituri mici dintr-un vin spumant scump: neaşteptate, discrete, limpezi, acide (ironice), la temperatura potrivită, într-un cuvânt - pregătite să-ţi desfete papilele gustative. Atunci se pregătea să scoată un nou volum şi l-a scos. Împreună cu artistul vizual Nicolae Comănescu. Trei. Vineri, 13 mai 2016, ora 18,30, la Gallery (Str. Leonida nr. 9-11, Bucureşti) ne propune o nouă degustare, din noul „vin”. O lectură mixtă, în duet cu prozatorul Cristian Fulaş. Un eveniment care nu trebuie ratat. Mai jos găsiţi un interviu spectaculos cu acest poet special.

Galeria Întâlnirilor: Sorin, înainte de toate, ţin să te felicit pentru cel de-al treilea volum intitulat Trei. Cum te simţi după o nouă lansare? S-a schimbat ceva în modul în care te evaluează lumea literară sau cei din preajma ta?

Sorin Gherguţ: Mă simt ok, mulţumesc pentru felicitări şi de întrebare. Sînt într-o oarecare întîrziere cu distribuirea celor cîteva exemplare pentru critici şi cronicari, mai sînt prieteni cărora aş fi vrut să li-l ofer şi n-am apucat sau nu dau de ei... Acum am şi motive să ezit, lui Cezar Paul-Bădescu i l-am dus şi în aceeaşi zi am aflat că i s-a scos emisiunea din grila TVR. 

Sunt bucuros fiindcă e şi primul volum în care n-am greşeli majore de tipar (de cele din Orice, cartea dinainte, sînt, trebuie să precizez, singurul responsabil). Şi cel la care am avut un cuvînt important de spus în privinţa copertei şi a layout-ului (nu că n-aş fi colaborat mulţumitor şi data trecută, în privinţa asta, cu editorii).

De reevaluări şi alte schimbări de percepţie încă nu-mi dau seama, poate e şi devreme. În singura cronică apărută, din cîte ştiu, pînă acum, la Trei, Cosmin Ciotloş n-a mai scris, ca în urmă cu cinci ani în textul, altfel cald, despre Orice, că aş avea pe alocuri scăpări de amator. Cred că observaţia lui era, în bună măsură, justă. Nici acum nu mă simt profesionalizat total, dar înclin să cred că nici nu e neapărat asta o miză.

Galeria Întâlnirilor: Cât timp ţi-a luat să scrii la acest nou volum?

Sorin Gherguţ: Nu sînt în el doar texte din ultimii cinci ani, cîţi au trecut de la volumul anterior, Orice (uverturi & reziduuri). Titlul unui text din Trei figurează, chiar, în Orice, la

Foto ANAV

cuprins. Acum nu-mi mai aduc aminte dacă a fost atunci în carte şi l-am scos, dar am uitat să şterg titlul din sumar, sau am avut intenţia să-l introduc, l-am trecut în sumar dar am omis să-l mai pun şi-n carte. N-am avut prezenţa de spirit să fac şi acum o schemă similară, să las la cuprins, în Trei, titlul vreunui text dintr-o eventuală apariţie ulterioară, întru posibila satisfacţie a istoricului literar care ar descoperi-o, dac-ar fi să-şi mai bată cineva capul  cu asemenea lucruri în viitor.  Revenind, volumul conţine, cum am spus şi la lansare, şi versuri mai vechi de un deceniu, şi nişte poeme mai lungi compuse prin 2011, imediat după Orice, şi cîteva din ultimii ani. De la primele discuţii cu editorul despre proiect, volumul, precum un burduf de acordeon, s-a umflat, apoi a revenit la proporţiile rezonabile cu care a şi apărut. În ultimul an mai mult am îndepărtat din el lucruri decît am adăugat (m-am şi gîndit la un moment dat să-l intitulez Trei minus). Urmează să văd ce fac cu ele.

Galeria Întâlnirilor: Într-un interviu recent spuneai că, în trecut, îţi doreai ca textele tale să producă efecte fizice, organice şi chiar anorganice. Care sunt mizele tale cu acest nou volum?

Sorin Gherguţ: Cu responsabilitatea care mă caracterizează sporadic, în momentul în care am simţit că ating stadiul în care pot produce, pe cale literară, efecte fizice vizibile (mecanice, electrice, fiziologice), am făcut cîteva teste acasă. Am reuşit să ard un bec, să stric durabil o clanţă şi să-mi declanşez un prurit recurent. Cu textele din volumul de faţă mi-am propus să rezolv problema de lăcătuşerie. N-am reuşit.  Mi s-a mai atenuat, în schimb, disconfortul dermatologic.

Galeria Întâlnirilor: Mai mult, care crezi mai sunt  mizele celor care scriu poezie?

Sorin Gherguţ: Cîte poetici, atîtea mize. Există o determinare interioară în raport cu care publicarea, existenţa unui public, ecourile pozitive sau negative sunt, pe moment, ceva secundar. Dar, desigur, motivaţia strict lăuntrică, pur individuală, este pe cît de vitală, pe atît de greu sustenabilă. Există o artă marţială niponă care constă în a exersa, o viaţă, extragerea sabiei din teacă, pînă ajungi la desăvîrşire – Mircea Cărtărescu, parcă, folosea undeva metafora samuraiului pentru singurătatea funciară a scriitorului – dar rostul sabiei e să taie, la o adică, şi altceva decît aer. A fost o perioadă în care mi se părea că să scrii şi să publici versuri a devenit ceva uşor arhaic, vag pitoresc, asemănător cu a fabrica, astăzi, maşini de scris mecanice. Dar comparaţia nimerită este, mai degrabă, cu pick-up-urile şi  vinilurile, care dăinuie. Cred că poezia e un element important, nu indispensabil, dar favorizant, pentru o adolescenţă împlinită, iar o adolescenţă realmente împlinită nu se încheie, îndeobşte, decît odată cu senectutea.

Galeria Întâlnirilor: Pe tine ce te ţine aproape de poezie? De ce scrii poezie?

Sorin Gherguţ: „Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Continuă!“ –Pierre de Coubertin.

Galeria Întâlnirilor: Când ai început să scrii? Îţi aminteşti ce a inspirat această primă poezie? (şi dacă poţi, te rugăm să o împărtăşeşti cu noi)

Sorin Gherguţ: Ce-mi amintesc e că, nu multă vreme după ce învăţasem să scriu (literalmente), aflat la pat, cu febră mare, am cerut o foaie şi un pix şi am produs cîteva distihuri cu iz coşbucian, care au stîrnit o oarecare impresie în familie. Era ceva despre condiţia poetului.

Galeria Întâlnirilor: Deşi par spontane şi ironice, mi s-a părut că poemele tale au o puternică încărcătură filosofică. Ce filosofi te-au inspirat?

Foto ANAV

Sorin Gherguţ: Nu ştiu dacă asta se simte în manifestările mele lirice, dar unul dintre filozofii care m-a impresionat durabil, fără să mă pot şi lăuda că l-aş fi înţeles vreodată cum trebuie, e Richard Rorty. O carte cu care am intrat cîndva în rezonanţă (chit că pare în dezacord tocmai cu postmodernismul rortian) e Turnirul Khazar, de Andrei Cornea. Problema, dacă o fi o problemă asta, e că mi s-a întâmplat să citesc, cu aceeaşi satisfacţie şi sentiment de acord intim, în decursul timpului, dar nu neapărat şi la „vârste spirituale“ distincte, şi Bertrand Russell şi Berdiaev, şi Karl Popper şi Hegel povestit de Noica. Şi analitici anglo-saxoni, şi deconstructivişti continentali – cît am apucat. În liceu, am avut o epifanie parcurgînd Introducerea la Fenomenologia spiritului, dar n-am reuşit niciodată să avansez mai mult de câteva paragrafe dincolo de introducere în această lucrare de controversată reputaţie. Probabil că ar fi trebuit să încep acest răspuns cu „mi-a plăcut să...“ – „mi-a plăcut să citesc...“, cum se răspunde, la complimente pe tema fizicului, cu „mi-a plăcut să fac mişcare...“. Cred că o bună cultură generală, în general, şi una filozofică în particular sunt, pentru un artist, echivalentul pregătirii fizice în sporturile de măiestrie. Geaba tehnică fără rezistenţă, forţă şi/sau, după caz, viteză. Altfel spus: nici muşchi fără-ndemînare, nici îndemînare fără muşchi. Ca şi cu ordinea şi curăţenia domestică (a le face şi a le menţine), să mă pun la punct în privinţa asta e ceva rămas perpetuu la stadiul de proiect. Dar, dincolo de numele prezumţios enumerate, pesemne că impactul cel mai extins şi profund asupra ideaticii din textele mele l-au avut dialogurile dintre Beavis şi Butt-head, de Mike Judge, de pe MTV şi din lucrări precum Reading sucks.

Galeria Întâlnirilor: Pe coperta cărţii apare şi numele lui Nicolae Comănescu, care acoperă componenta grafică a cărţii. Desenele completează sau sunt complementare poemelor? Care este cea mai bună variantă de interacţiune între arte?

Sorin Gherguţ: Grafica e independentă de poeme, dar mi se pare că se împacă bine cu ele. Nicolae Comănescu e unul dintre artiştii, nu mulţi, faţă de a căror operă am avut, atunci cînd am descoperit-o, senzaţia că am găsit ceva ce căutam, fără să fi ştiut exact, dinainte, că asta caut. Sunt foarte onorat şi bucuros de această colaborare.

Galeria Întâlnirilor: Care este scriitorul care te-a influenţat cel mai mult?

Sorin Gherguţ: Au fost mai mulţi, în diferite etape. O influenţă timpurie semnificativă a avut-o Arghezi. Dar întîlnirea cea mai importantă, şi literar, şi uman, a fost, cum poate am mai spus-o, cea cu Mircea Cărtărescu – întîi cu Nostalgia şi cu Levantul, în liceu, şi apoi, în persoană, la Facultatea de Litere, la cenaclu, la seminare, la bere.

Galeria Întâlnirilor: Când şi cum scrii? Ai anumite tabieturi?

Sorin Gherguţ: Scriu cum şi cînd apuc, îndeobşte versuri, mai rar texte întregi dintr-un foc.  În sensul ăsta, tehnic, mă consider, fără probleme, versificator.  Tind să devin mai productiv pe drumuri, în deplasări, îndepărtarea de reşedinţă mi-a favorizat pînă acum output-ul.

Galeria Întâlnirilor: Ce apreciezi cel mai mult la o carte?

Sorin Gherguţ: Slova de foc şi slova făurită împerecheate-n ea cînd se mărită ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.

Galeria Întâlnirilor: Cum alegi cărţile pe care le cumperi sau le citeşti? După ce criterii?

Sorin Gherguţ: Pe lîngă lista lungă de restanţe canonice, ca toată lumea. Întrebarea îmi aduce aminte de concluzia la care am ajuns cîndva cu un prieten – probabilitatea să citeşti o carte e mică dacă o iei cu împrumut, foarte mică dacă o fotocopiezi şi minimă dacă o cumperi.  

Galeria Întâlnirilor: Cum alegi cărţile pe care le traduci?

Foto ANAV

Sorin Gherguţ: Pînă acum n-am prea ales, am luat ce mi s-a propus şi, dacă am refuzat ceva, a fost mai curînd din lipsă de timp sau de energie. Aşa că editorii ar trebui să spună cum aleg cărţile pe care mi le propun.

Galeria Întâlnirilor: Foaia goală te inhibă sau te provoacă?

Sorin Gherguţ: Cu albul hîrtiei mă întâlnesc o dată la cîteva zile pentru listele de cumpărături şi lunar pentru cifrele de pe apometre. De-obicei nu mi se întîmplă să ajung nepregătit în faţa unei foi goale, să mă aflu-n treabă. Golurile, blank-urile le port în minte, la produse de papetărie şi alte suporturi logistice nu recurg decît cînd am deja formulate măcar frînturi cît de cît notabile, ca punct de pornire sau poticnire.

Galeria Întâlnirilor: Sunt convins că deja pregăteşti o nouă carte. Cum se va numi şi când crezi ca va vedea lumina tiparului?

Sorin Gherguţ: N-o să dezvălui tot titlul, să nu mi-l fure duşmanii, dar pot să spun, în exclusivitate pentru galeriaintalnirilor.blogspot.ro, că va conţine, foarte probabil, pronumele nehotărît „ceva“ şi încă ceva. Aş vrea s-o închei şi s-o public cît mai repede, pentru că, realmente, mai am şi alte treburi.

Galeria Întâlnirilor: Cum te-ai simţit la Galeria Întâlnirilor? La lectura căror scriitori ai dori să participi în cadrul acestui format?

Foto ANAV

Sorin Gherguţ: Mă bucur oricînd am ocazia să-l aud recitînd pe V. Leac. Mi-e dor şi de o lectură a colegului (de liceu, cenaclu, volume colective) Bogdan O.Popescu, o voce literară care-ţi rămîne durabil în minte şi inimă. Mi-ar plăcea să poată fi aduşi la întîlniri şi autoare şi autori din afara Bucureştiului, dar ştiu că pentru asta e nevoie de resurse consistente. Aş reveni cu interes şi la un eveniment cu nume din antologia Subcapitol pe afiş. De simţit m-am simţit bine de fiecare dată, şi ca invitat, şi în public, n-am nimic de reclamat. E un cadru intim, agreabil.

Galeria Întâlnirilor: Şi, la final, dacă vrei să ne laşi un poem  sau o bucată de poem. Cu ce poem ai vrea să încheiem?

Sorin Gherguţ: Păi, un catren: „să am burta plină,/caldură, lumină/şi optim nivelul/de serotonină“. Ceea ce le doresc şi cititorilor blogului de faţă.

Galeria Întâlnirilor: Mulţumesc,