Liviu Surugiu: „Avem edituri, reviste, cenacluri, festivaluri, convenții, lansări de carte, seri de lectură. Să tot scrii SF.”

Foto Anav

În a patra ediție a Galeriei Întâlnirilor din anul 2016 a avut loc o seară de proză SF. Au citit Silviu Jureschi și Liviu Surugiu. În istoria receptării, literatura SF a fost așezată într-un plan secund comparativ cu literatura propriu-zisă. Datorită ambiguității statutului său discursiv, înăuntru și în afara retoricii main-stream-ului. Cum este percepută literatura SF pe piața românească? Putem vorbi de o literatură de nișă? La aceste întrebări și la altele ne-a răspuns Liviu Surugiu. El este scriitor și scenarist. Principalele genuri abordate în creațiile sale: science fiction-ul, ficțiunea speculativă și thrillerul religios. În anul 2013 a fost finalist al concursului de scenarii de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF, iar în 2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun roman SF cu Atavic.

Galeria Întâlnirilor: Dragă Liviu, cum ai ajuns să scrii literatură SF?

Liviu Surugiu: Multă vreme am crezut că nici nu există alt gen literar. La urma urmei, atunci când ești mic și începi să citești, totul ți se pare inedit, fantastic. Pentru mine, de la citit la scris nu a fost decât un pas. Scriu de prin clasa întâi, păstrez cu sfințenie caietele cu primele povestiri.

Galeria Întâlnirilor: Când ai realizat că voiai să fii scriitor? Te-a lovit așa, dintr-o dată?

Foto Anav

Liviu Surugiu: Când eram mic am descoperit cu părere de rău că nu pot fi telepat. Atunci m-am gândit prima oară că, dacă nu pot citi în mințile oamenilor, cel puțin să știu ceea ce ei citesc. Pentru asta, am hotărât să le dau chiar eu subiectele. Mi-am propus să devin scriitor.

Galeria Întâlnirilor: Cât timp îți ia să scrii un roman? De exemplu ERAL…

Liviu Surugiu: „ERAL” a fost scris repede, într-un an. De obicei îmi ia mai mult. Acum, de pildă, tocmai am terminat o povestire de 11.000 cuvinte la care am lucrat patru luni (și chiar am lucrat!). După o idee pe care o învârt de prin 1983…

Galeria Întâlnirilor: Cum îți alegi temele?

Liviu Surugiu: Probabil că nu-i un răspuns original, dar cred că ele mă aleg pe mine.

Galeria Întâlnirilor: Scrii ușor, greu? Care este pentru tine cel mai potrivit moment al zilei pentru scris?

Liviu Surugiu: Încep dimineața devreme, întotdeauna la 7,30. Evident, încep cu internetul, văd ce a mai apărut pe facebook, yahoo, știrile, câte grade a avut ultimul cutremur, apoi mă uit peste ceea ce am lăsat neterminat cu o zi înainte și reiau de unde am rămas. În general, scriu ușor prima ciornă. Fără poticneli. Greul abia apoi începe, când recitesc (de foarte multe ori) și văd că am repetiții supărătoare, exces de comparații sau alte lucruri care nu sună bine. Plus că, în procesul de șlefuire mai apar și alte idei. Prin 2014 cineva mi-a zis că încerc să public prea mult. Nu încercam. Chiar aveam material terminat, finisat. Am scos două volume atunci. În 2015 alte două. Dar acum, în 2016, anul aproape că se termină, iar volumul meu încă nu e gata. Probabil, în viitor, voi reuși să păstrez un ritm de o carte pe an.

Foto Anav

Galeria Întâlnirilor: Când știi că ai prins subiectul pe care-l vei dezvolta într-o carte?

Liviu Surugiu: Când nu mai am nimic de scris despre el. Până atunci, e posibil permanent să îmi scape, să se transforme în altceva. Adică începi focusat pe un personaj sau o idee și dai în altă istorie. Se mai întâmplă.

Galeria Întâlnirilor: Știu că ești jurist la o firmă internațională. Te ajută profesia să devii un scriitor mai bun sau mai degrabă de încurcă?

Liviu Surugiu: Mă ajută fiindcă îmi lasă foarte multă libertate. Nu mă încurcă cu nimic. Directorul general știe că scriu, de fapt, mă încurajează. Crede în mine și în scrisul meu. Cuvântul de ordine este că trebuie să iau un Oscar pentru cel mai bun scenariu. Zilele trecute, de pildă, mi-a făcut cadou un laptop nou-nouț.

Galeria Întâlnirilor: Ce sentimente ai în legătură cu foaia goală?

Liviu Surugiu: Nu prea am. Dimpotrivă, am în legătură cu foile pline, cu nenumăratele planuri, povești începute și romane neterminate. Am ce scrie pentru două vieți. Asta pentru că scriu de o viață, de aproape patruzeci de ani și s-au tot adunat lucruri pe care aș fi vrut să le scriu, dar nu am avut timp pentru ele.

Galeria Întâlnirilor: În anul 2013 ai fost finalist al concursului de scenarii de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF, iar în 2015 ai câștigat premiul pentru cel mai bun roman SF cu „Atavic”. Mai ai și alte premii. Te-au ajutat in vreun fel aceste premii? Și în ce fel?

Liviu Surugiu: Cel mai mult m-au ajutat chiar cele două despre care ai pomenit (în total

Foto Anav

sunt 14). Cel de la HBO m-a promovat în lumea scenariilor unde, într-adevăr, se câștigă binișor. Al doilea, Premiul pentru cel mai bun roman, m-a ajutat să fiu publicat mai ușor.

Galeria Întâlnirilor: Care este scriitorul care te-a influențat cel mai mult?

Liviu Surugiu: Primul care m-a influențat a fost Jules Verne; am scăpat cu greu de el, de stilul lui didactic, de a explica cititorului totul. Apoi Wells; și de el am scăpat cu sechele. Asimov, Bradbury, Clarke, Dick, Ellison, Farmer… mi se pare că îi zic în ordine alfabetică. Deci, ca toată lumea: am citit, mi-a plăcut, am vrut să scriu și eu… cam așa începe totul.

Galeria Întâlnirilor: În istoria receptării, literatura SF a fost așezată într-un plan secund comparativ cu literatura propriu-zisă. Acest fapt s-a datorat ambiguității statutului său discursiv, înăuntru și în afara retoricii main-stream-ului. Cum este percepută literatura SF pe piața românească? Putem vorbi de o literatură de nișă?

Liviu Surugiu: Nu cred că mai e de nișă. De pildă, cititorii mei, atâția câți sunt, nu fac diferența. Oamenii vor să se delecteze și o pot face la fel de bine și cu un roman de dragoste și cu ERAL. Și cu unul de aventuri și cu ERAL. Și cu unul serios și cu ERAL. Asta pentru că în carte mea au întâlnit și dragoste și aventuri și alte lucruri, să zicem, serioase. SF-ul nu mai e de nișă, a invadat tot ce a putut.

Galeria Întâlnirilor: După al Doilea Război Mondial și până în 1989, SF-ul românesc cunoaște două ipostaze majore: fie este folosit pentru ilustrarea modelului sovietic, unde succesul tehnicii capitaliștilor atrage autodistrugerea și pericolul subjugării planetelor, omenirea fiind însă salvată la timp de utopia comunistă, fie funcționează ca o zonă de evaziune lirică și anticipație naivă departe de orice tentativă subversivă la adresa ideologiei. Greșesc? Cum stau lucrurile în prezent?

Liviu Surugiu: Nu greșești. În prezent, literatura SF din România își caută un drum propriu. Probabil l-a și găsit. Se scrie mult la noi. Avem edituri, reviste, cenacluri, festivaluri, convenții, lansări de carte, seri de lectură. Să tot scrii SF.

Foto Anav

Galeria Întâlnirilor: Ce crezi că-i lipsește autorului român de literatură SF pentru a se impune și pe plan internațional?

Liviu Surugiu: Traducători nativi, dacă vorbim de texte scurte. Pentru romane, mai trebuie și un agent literar bun.

Galeria Întâlnirilor: Ești activ în mediul virtual. Îți promovezi evenimentele prin intermediul rețelelor de socializare. Ce părere ai despre promovarea literaturii prin intermediul mediului on-line? Poate deveni internetul o alternativă viabilă de promovare a literaturii SF în spațiul românesc?

Liviu Surugiu: A devenit deja. Până când nu se inventează altceva, e cel mai bun, acest internet.

Galeria Întâlnirilor: În afară de talent, de ce/cine are nevoie un scriitor SF pentru a-și construi o carieră? Cât de mult se poate promova de unul singur?

Liviu Surugiu: Autopromovarea e bună până la un punct. Nu are nici un sens să continui să te promovezi de unul singur dacă nu ai nici un rezultat, dacă nu te apreciază și alții. Carieră? Hm… cam greu, de moment. Poate numai cineva care ar reuși să publice dincolo de ocean și să aibă, evident, succes. Altminteri, nu știu.

Galeria Întâlnirilor: Ai spus undeva că ești un scriitor pentru care partea vizuală este dominantă. Ești amator de artă vizuală contemporană?

Liviu Surugiu: Sunt foarte egocentrist. Singura artă pe care o devorez e a mea. Iar chestia cu partea vizuală mă ajută, într-adevăr, foarte mult. Cine m-a citit o dată știe la ce să se aștepte data viitoare. Cu mine nu te poți plictisi.

Galeria Întâlnirilor: Cum alegi cărțile pe care le cumperi sau le citești? După ce criterii?

Foto Anav

Liviu Surugiu: După interes. Acum, de pildă, am interesul să public proză scurtă în SUA și, ca atare, cumpăr și citesc toate antologiile Dozois. Sunt o grămadă.

Galeria Întâlnirilor: Cum se va numi următoarea ta carte și când crezi că va vedea lumina tiparului?

Liviu Surugiu: Titlul încă nu e sigur, ar putea fi ”Acesta este…”. Nu știu dacă apare în 2016. Nu e gata.

Galeria Întâlnirilor: Cum te-ai simțit la Galeria Întâlnirilor? La lectura cărui scriitor ai dori să participi în cadrul acestui format?

Liviu Surugiu: Întâlnirea a fost foarte plăcută, iar eu m-am simțit minunat, cred că ți-ai dat seama după vervă. Lucian Dragoș Bogdan, dar el e greu de prins, vine rar în București, doar la festivaluri. Rodica Bretin – ea e la Brașov. Marian Coman… Brăila. Costi Gurgu e în Canada… Știi cine citește extraordinar? Și are și ce citi. Florin Pîtea, pe el ar trebui să-l inviți data viitoare.

Galeria Întâlnirilor: Mulțumesc!