Paul Vinicius și Dan Iancu citesc la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 13 decembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura ultima ediție a Galeriei Întâlnirilor pe anul 2017, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc o seară de poezie. Invitați: Paul Vinicius și Dan Iancu. Evenimentul se derulează sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Paul Vinicius este poet, dramaturg, jurnalist, eseist. Debut literar publicistic în 1982, în revista Amfiteatru, cu poezie. Din 1982 și până în prezent îi apar grupaje de poeme în majoritatea revistelor literar-culturale din țară. Membru fondator al cenaclului literar Universitas (1984-1990), coordonat de profesorul universitar și criticul Mircea Martin. În 1987, cenzura comunistă îi interzice apariția plachetei de poezie Marțea albastră, miercurea albă, care ar fi urmat să fie tipărită pe hârtie de ziar, în colecția Cartea cea mai mică – colecție în care au „debutat” majoritatea membrilor cenaclului Universitas și nucleul „generației ’90”. Debut editorial în 1998, cu volumul de versuri Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate (Editura Crater, București) – premiile Uniunii Scriitorilor din România (USR) și Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) –, urmat de volumele de poezie Eclipsa (Editura Crater, București, 1999) – premiile Festivalului Internațional de Poezie Sighetu Marmației și Festivalului de Poezie „George Coșbuc” de la Bistrița – și Studiu de bărbat (Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002) – premiul Asociației Scriitorilor din București (ASB). În 2004 îi apare tipărită piesa de teatru Și noi am fost în America (Editura Palimpsest, București, 2004) – premiul Theatrum Mundi și al primăriei municipiului București –, iar în 2005, Un poem pentru Ioan Flora (Pagoda Press, S.U.A., 2005), urmat de volumul de dramaturgie Colonia Graffiti/Working class, heroes class (Editura MLR, București, 2006) – nominalizat la premiile USR și ASB. În 2011 îi apare volumul de poeme Liniștea de dinaintea liniștei (Editura Tracus Arte, București), căruia i-au fost decernate premiile naționale pentru poezie, pe anul 2011, „Mircea Ivănescu” – al Taberei Internaționale de Poezie „Artgothica” Sibiu –, cel al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației și premiul „Cezar Ivănescu” al APLER, pentru autorul anului 2011. În noiembrie 2012 îi apare volumul de poezie kemada (Editura Tracus Arte, București), care a primit Premiul Cartea Anului al Filialei București a U.S.R. pentru Poezie pe anul 2013, iar kémada (versiunea franceză, în traducerea Letiției Ilea) se află la Ed. Charmides, în curs de apariție. În mai 2014 își lansează la Madrid volumul antologic de poeme, în versiunea spaniolă a lui Fabianni Belemuski, intitulat Las noches de los maniquíes y otros blues [Noaptea manechinelor & alte bluesuri] (Ed. Niram Art, Madrid, 2014) și, tot în același an, volumul Nopți la maximum, dimineți voalate (Ed. Agol, București, octombrie 2014). Figurează în mai multe dicționare literare și antologii poetice apărute în țară și străinătate. Texte poetice i-au fost traduse în limbile franceză, engleză, spaniolă, italiană, macedoneană, sârbă, albaneză și catalană, publicându-i-se grupaje în reviste literare din SUA, Anglia, Serbia, Macedonia, Albania, Grecia, Maroc, Republica Moldova, Spania, Franța și Italia. A fost invitat și a participat la festivaluri internaționale de poezie în Macedonia și Albania – unde, în 2006, a primit distincția de „Cetățean de Onoare al orașului Durres”.

Din 2003 lucrează ca redactor de carte la Editura Muzeul Literaturii Române, din cadrul Muzeului Național al Literaturii Române din București.

Dan Iancu s-a născut în 1956 la București. Este absolvent al Facultății de Matematică București. A debutat în 1997 cu volumul „Despre înțeles” la Editura Cartea Românească. A mai scos volumele de poezie „bostonmylove” (2002, Cartea Românească), „o piatră de spus” (2004, Vinea), „tata doar fotografii” (2009, agol), Despre Înțeles (2012, agol, ediție modificată), volumul de proză „Noi, o jumătate de zeu” (2011, agol), poemul orașului tîrziu (2017, agol) și volumul de proză „aspecte inedite din viața lui” (2017, agol).

MMMuzMobil

Mişcarea Muzicală a Mobilei din 9 decembrie
la Hype Pub

MMMotto: uneori lucrurile trebuie împinse sau trase.

Compoziţie colectivă cu piese de mobilier şi un prolog cu lecturi de prospecte la medicamente indicate pentru tratamentul traumatismelor.

conceptul: Irinel Anghel

Performeri: 

Irinel Anghel
Daniel Stancu
Călin Torsan
Luiza Mitu
Ioana Pînzariu
Alina Tofan
Alexandra Dascălu
Alex Maxim
Marian Citu
Octavian Untilă
Alexa Vangu
Mihai Dragomir


Pre & after performance soundscapes: Leascv

Pe traseul de la Fizica la MMMetafizica (sau invers?), pe 9 decembrie, de la ora 20 ne punem în miscare sonoră printr-un performance vizual.
Decorurile Pub-ului se vor reconfigura continuu odată cu Marginile spaţiului, Marginile muzicii, Marginile dintre realitate şi fictiune, Marginile dintre artişti şi public.

Ce sa fie? Sa fie, sa fie...scenografie sonora? concert noise? soundchairscape? jam? performance? antrenament? poezie a prospectelor declansatoare de trafic mobilier muzical? miscare a meselor pentru invocarea spiritelor lui Cage, Ionescu, Beuys?
MMM...orice ar fi, vine o singura data. Pe 9 decembrie. Si pleaca.

MMMultumiri Hype Pub pentru invitaţie şi deschiderea de a găzdui un eveniment non-conformist!

Intrare liberă

Octavian Soviany citește din cartea „E noapte în Arhipelag” la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 6 decembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura ediția 100 a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie poetul Octavian Soviany va lectura fragmente din cea mai recentă cartea a sa „E noapte în Arhipelag”, apărută la Editura Paralela 45. Invitat: Octavian Soviany. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

„Poezia de dragoste este cea mai riscantă dintre formulele poetice, este zona în care mari poeți au ratat deoarece limita dintre sublim și penibil este atât de fină încât devine, de multe ori, insesizabilă. Cât despre poezia de dragoste „jucată”, construită, nesinceră, aceea este cu atât mai periculoasă cu cât este sesizabilă și necreditabilă de la prima lectură. Jocul de-a poezia cu sentimentele vii pe masă este de obicei de ocolit, Octavian Soviany însă dă în „E noapte în Arhipelag” măsura unui mare poet. Nu că asta nu se știa, dar confirmarea este mereu surprinzătoare.” - Cosmin Perța.

Octavian Soviany (n. 1954, Braşov), a publicat volumele de poezie „Cartea lui Benedict”, „Scrisori din Arcadia”, „Alte poeme de modă veche”, „Dilecta”, „Pulberea, praful şi revoluția”, „Călcâiul lui Magellan”, „Adda” și romanele „Arhivele de la Monte Negro”, „Viaţa lui Kostas Venetis”, „Moartea lui Siegfried”, „Năluca”, „Casa din strada Sirenelor”. Pe lângă acestea a mai publicat teatru, critică şi traduceri din poezia universală. A obţinut mai multe premii literare şi a fost tradus în Spania, Bulgaria şi Slovenia.

Expoziția „REînTOARCEREA”, la Galeria Întâlnirilor

Marți, 5 decembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) va avea loc vernisajul expoziţiei „REînTOARCEREA” a artistei Alina Codin. Curatori: Horațiu Dreghiciu și Daniel Sur. Expoziţia va putea fi văzută în perioada 1-10 decembrie 2017, de marți până duminică, în intervalul orar 14-22. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Expoziția propusă de Alina Codin se revendică în mod spontan și sincer din spiritul ancestral al folclorului local și al artei populare românești. Dar artista nu pune doar accentul pe sugestiile artei populare, pe manifestările ei decorative, ci reflectă mai degrabă asupra sensurilor arhaice ale existenței și cât de contemporane rămân aceste sensuri. Alina Codin nu revizitează totemul sau simbolul doar într-o stare lirică, poetică, de contemplație. Ca și alți admiratori ai artei populare românești, Alina Codin a rămas frapată de frumusețea simplă a compozițiilor decorative din artefactele arhaice, iar pentru ea ornamentația folclorică nu este un simplu joc, ci rodul unei gândiri și al unor pre-judecăți colective. Este știința de a compune armonii vii și puternice, cu tonalități intense. Folosindu-se de frunze, ochi, figuri de oameni, păsări și figuri geometrice, Alina Codin reușește să creeze o lume proprie.

Tablourile din această serie și, în general, pictura sa frapează, în primul rând, prin forța cromatică, prin raporturile violente de culoare, prin „îndrăzneala” cu care roșul, portocaliul, negrul, galbenul sau verdele ni se imprimă obsesiv în memorie și atmosfera de ritual magic prezentă în fiecare tablou. Alina Codin a construit imagini valorificate prin culoare, contraste, afirmându-și și un simțământ dramatic. Prin simbolurile pe care le propune interpretează structurile fizice conform sentimentelor sale, alternând construcția riguroasă cu dramatismul artistic. De aceea putem spune că demersul Alinei Codin se suprapune eforturilor artistului contemporan, aflat în căutarea unei spiritualități moderne, vulcanice, dramatice.

Urmându-l pe Mircea Eliade, artista identifică la omul contemporan nevoia fundamentală de reîntoarcere la origini, de un recurs la „mitul creației” și un „comportament mitologic”.

Dacă o privim în perspectiva pregătirilor legate de marcarea Centenarului României, expoziția și demersul Alinei Codin pot fi asemănate cu sintetizarea melaninei. În mod simplist, melanina (cunoscută și drept pigment al pielii) colorează pielea, părul și ochii (irisul) și protejează pielea de soare. Adică ne reconstruiește identitate și ne protejează de pericole.

Alina Codin este absolventă a Universității de Artă din București, anul 2000, secția Pictură, clasa prof. Vladimir Zamfirescu. Între 1995-1997 a urmat cursurile Secției de Scenografie din cadrul Universității, din anul 1998 optând pentru cursurile de Pictură. Timp de 3 ani a urmat și cursul de Pedagogie, obținând atestarea necesară activității didactice. A fost selecționată pentru a participa la numeroase expoziții de grup în perioada 1996-2006. În anul 1997 a avut prima expoziție personală la Teatrul Bulandra din București. Din 1992 profesează ca Art Director pentru diferite Agenții de Publicitate. Din 2007, și-a deschis propria firmă de publicitate. În data de 10 noiembrie 2017, a vernisat expoziția intitulată „Universul Nudului”, care a avut loc la Gallery, sediul Asociație Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane, și i-a reunit și pe fotografii Delia Herman-Oprescu și Cristian Oprescu Herman.

Alina Codin: „Îmi plac foarte mult fauviștii și am fost influențată de picturile lor spontane pline de culoare.”

A studiat pictură, dar a renunțat la pictură. Pentru publicitate. Dar s-a întors la pictură. În forță. Pe scurt, asta e povestea schematică despre cariera artistică a Alinei Codin. În data 10 noiembrie 2017, a vernisat prima expoziție după mult timp. Intitulată „Universul Nudului”, expoziția a avut loc la Gallery, sediul Asociație Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane, și i-a reunit și pe fotografii Delia Herman-Oprescu și Cristian Oprescu Herman. În 5 decembrie 2017, va vernisa tot la Gallery, o nouă expoziție, personală de această dată, intitulată REînTOARCEREA.

Pictura Alinei Codin frapează prin forța cromatică. Prin raporturile violente de culoare. Prin „îndrăzneala” cu care roșul, portocaliul, negrul, galbenul sau verdele ni se imprimă obsesiv în memorie și atmosfera de ritual magic prezentă în fiecare tablou. Construiește imagini valorificate prin culoare, contraste. Deține și un dezvoltat simțământ dramatic.

Alina Codin este absolventă a Universității de Artă din București, anul 2000, secția Pictură, clasa prof. Vladimir Zamfirescu. Între 1995-1997 a urmat cursurile Secției de Scenografie din cadrul Universității, din anul 1998 optând pentru cursurile de Pictură. Timp de 3 ani a urmat și cursul de Pedagogie, obținând atestarea necesară activității didactice. Am fost selecționată pentru a participa la numeroase expoziții de grup în perioada 1996-2006. În anul 1998 a avut prima expoziție personală la Teatrul Bulandra din București. Din 1992 profesează ca Art Director pentru diferite Agenții de Publicitate. Din 2007, și-a deschis propria firmă de publicitate. De curând s-a reapucat serios de pictură. Iată interviul:

Alina, care este povestea ta? Când și cum ti-ai descoperit pasiunea pentru pictură?

De când mă știu mi-am dorit să urmez cursuri de design vestimentar. Această pasiune m-a împins spre facultatea de artă. Drumul nu a fost scurt și nici simplu. M-am înscris la o facultate particulară, care în scurt timp a dat faliment, iar acolo l-am cunoscut pe primul meu profesor de desen: Lucian Cioată - care mi-a pus cărbunele în mână și care a observat apetitul meu pentru culoare. Dar, îi datorez admiterea mea la facultate și dezvoltarea ca pictor domnului profesor Valeriu Mladin.

Dacă nu erai pictor, ce ți-ar fi plăcut să fii?

Cu siguranță medic. M-a fascinat tot timpul chirurgia. Îmi place să ajut oamenii, să le îmbunătățesc viața, iar pe de altă parte, îmi place să găsesc soluții acolo unde alții eșuează. Am și o expresie personală care mă caracterizează: „îmi place să fac rebus”.

Din câte știu eu ai renunțat pentru o vreme la pictură și ai lucrat în publicitate. De ce în publicitate? Și ce te-a făcut să revii la pictură?

Am o experiență de peste 25 de ani în publicitate. Grafica publicitară îmbină mare parte dintre cunoștințele pe care le-am acumulat în facultate, plus multe altele suplimentare. Este un domeniu complex, în care îți poți exprima creativitatea din plin, atâta timp cât ai mână liberă din partea clientului. Rezultatele muncii mele sunt vizibile în numeroasele campanii publicitare la care am participat, pentru multinaționale și firme de top din România. Am lucrat și m-am format în mai multe agenții de publicitate de top din România, iar de 10 ani sunt freelancer.

Cât de mult te-a influențat faptul că ai lucrat în publicitate? Până la urmă pictura ce este pentru tine?

Publicitatea a avut influență asupra picturii mele în sensul ordonării acesteia, a transmiterii unui mesaj subliminal, al necesității unui punct de interes, dar fără a pierde din originalitate. Deși înclin spre pictura abstractă, aceasta are o ordine interioară și o logică a ei, un mesaj secret, care așteaptă să fie decriptat de către privitor.

Care sunt reperele tale stilistice?

Sunt o norocoasă că am în sânge culorile. Descopăr în fiecare zi noi oportunități și combinații de culoare. Lucrările pe care le creez sunt întregite de culoare, care face parte din sufletul meu, din tot ceea ce mă înconjoară. Mă inspir din natură în combinațiile coloristice pe care le fac, din viața și reperele ei vizuale. Îmi place frumosul sub toate aspectele lui și îmi plac culorile, lumina...

Reperele artistice pot fi găsite în muzee sau în ateliere?

Îmi place să vizitez muzee și expoziții de artă de orice fel, să văd ce au pictat/conceput alții, dar încerc să am propria amprentă stilistică. A fi deosebit în ceea ce creezi nu este neapărat un lucru rău.

Ai avut maeștri?

Da. Le datorez mult domnilor profesori: Valeriu Mladin și Vladimir Zamfirescu care mi-au influențat în mod decisiv cariera artistică. M-au ghidat în drumul meu artistic, mi-au confirmat potențialul și mi-au dat încredere să continuu.

Tot interviul la: http://www.modernism.ro/…/daniel-sur-in-dialog-cu-alina-co…/

Despre mișcarea muncitorească în prima jumătate a Secolului XX, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 22 noiembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc dezbaterea intitulată: „Mișcarea muncitorească în prima jumătate a Secolului XX. Formațiuni politice, legislație, represiune”. Invitați: Mihai Burcea și Dan Drăghia. Evenimentul se derulează sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Mihai Burcea este doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti cu o cercetare despre participarea voluntarilor români în Războiul civil spaniol. Între 2006 – 2013, a fost expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Din 2013 este asistent cercetare la Universitatea din Bucureşti. Domeniile sale de interes sunt istoria regimurilor comuniste, rezistenţa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Istoria Partidelor Comuniste în perioada interbelică. O selecţie a publicaţiilor sale include Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor (1948 – 1989). Aparatul central, vol. I (2009) şi vol. II (2011), Iaşi, Editura Polirom (coautor), Cariera unui fost agent N.K.V.D. în anii „puterii populare” din România: Simion Babenco, Arhivele totalitarismului, nr. 18/2015, „Judecarea comuniștilor în timpul războiului. Procesul lui Petre Gheorghe,” în Adrian Cioroianu (editor), Comuniștii înainte de comunism. Procese și condamnări ale ilegaliștilor din România, București, Editura Universității din București, 2014, „Apărând orânduirea de stat”. Siguranţa pe urmele lui Gheorghe Crosneff în România interbelică, București, Editura Universității din București, 2016.

Dan Drăghia este doctor în Științe Politice al Universității din București (UniBuc) cu o cercetare despre contestarea politică de origine muncitoresc-sindicală din România în contextul intern și internațional al anilor 1917-1921. Domeniile lui de interes sunt protestul politic, istoria socială și a muncii, respectiv tradiția socialistă în România și în Europa, inclusiv în comunismul românesc. În prezent este lector asociat și cercetător în cadrul Facultății de Științe Politice (UniBuc), acolo unde predă sau a predat cursuri de Politica externă a României (1878-1989), Istoria ideii europene, Analiză de politică externă (Ro & En), Construcţie europeană, Politică internațională și Socialism şi social-democraţie în România. O selecție a publicațiilor sale recente include: „‘Tovarășul artist!’ Conformism și beneficii în organizarea profesională a artiștilor plastici din România comunistă” (capitol de volum colectiv, 2017); „De la deschidere la reprimare și negare. Romii din România în perioada 1918-1989” (capitol de manual auxiliar, 2016); „O perspectivă teoretică asupra contestării politice”, în Sfera Politicii, Nr. 2(184)/2015, pp. 29-38; “Bordering Tito. The Romanian Borders under the Pressure of the Soviet-Yugoslav Conflict”, în Studia Politica. Romanian Political Science Review, 2/2014, pp. 243-60.

Mihai Burcea și Dan Drăghia sunt cercetători la Centrul de Consultanță Istorică. 

Dezbatere despre rolul artistului în societate, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 15 noiembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc o seară de dezbatere legată de rolul artistului în societate. Invitate: Irina Gache și Laura Livia Grigore. Evenimentul se derulează sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Irina Gache și Laura Livia Grigore consideră că rolul artistului este de a aduce oamenii mai aproape de ei înșiși, de emoțiile lor. Deși, uneori, aparent inutil și fără a avea un rol funcțional, practic, imediat, artistul este un adevărat catalizator al schimbării. Arta ne poate oferi o perspectivă originală sau o soluție ingenioasă pentru simplificarea sau chiar rezolvarea unor problemele cu care se confruntă societatea, insuficient ascultate sau înțelese.

Irina Gache este un artist vizual cu un background în psihologie. Având o eternă fascinație pentru sufletul uman a găsit arta ca fiind cea mai facilă și la îndemână metodă de a atinge puncte importante și sensibile ale oamenilor și a da grai prin imagini viziunilor interioare și trăirilor sale. Schimbă rolul de simplu martor devenind actor și își expune experiența și opiniile sale prin intermediul a ceea ce creează. Îndeamnă mereu și pe ceilalți să își găsească vocea prin creativitate, în momentele când cuvintele, într-o manieră mult mai rigidă și rațională ajung să țină captive simțirile și opiniile oamenilor. Nu are nici cea mai mică îndoială că fiecare om este un artist, singura problemă este că unii poate nu au ajuns încă să știe cum sau să se simtă liberi să se exprime astfel. Arta sa vorbește câteodată despre interiorul omului, ca o radiografie a trăirilor, trasând adevărate hărți despre concepte psihologice și psihic în general, și alte dăți despre subiecte tabu în care gășește cu usurință insight-ul și curiozitatea de a cerceta, fie ele de natură religioasă, complexe cu care se confruntă fiecare dintre noi sau probleme ale societății în care trăim.

www.irinagache.com 

Laura Livia Grigore este scriitoare și artist vizual, cu un background în inginerie spațială. Se prezintă ca un incurabil umanist entuziast. Este autoarea cărții "The Heart is The Center of the Universe". Susține cu tărie trăirea unei vieți pline de sens și încearcă să aducă în atenție beneficiile extraordinare ale unei practici creative, cu dimensiunile sale ludice, aventuroase și nu în ultimul rând spirituale. Căutarea să personală a echilibrului este de asemenea și un angajament de a lega partea stiințifică cu cea emoțională și a aduce la lumină importanța inimii câteodată ignorată în o lume în care tehnologia avansează într-un ritm foarte rapid. Arta sa este o metaforă dinamică a transformării și o încercare de a provoca porțile percepției.

https://paintingsandadventures.wordpress.com/

Dumitru Bădița și Mihai Kantzer citesc la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 8 noiembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc o seară de lectură. Invitați: Dumitru Bădița și Mihai Kantzer (aka Bogdan Popescu). Evenimentul se derulează sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Dumitru Bădița s-a născut în 7 octombrie 1972, Polovragi-Gorj. Este jurnalist și scriitor. Cărți publicate: „unghii foarte lungi și cumsecade”, ed. Vinea, București, 2005; „Poeme prerafaelite”, ed. Pontica, Constanța, 2008; „Invitat la Săvârșin”, ed. Casa de pariuri literare, București, 2010; „faze și emfaze”, ed. Tracus Arte, București, 2011; „Confesive”, ed. Vinea, București, 2013; „Rute ocolitoare”, ed. Tracus Arte, București, 2014; „Cu I.L. Caragiale prin București”, ed. MNLR, București, 2016; „Cu Tudor Arghezi prin București”, ed. MNLR, București, 2017;

Mihai Kantzer (aka Bogdan Popescu) este absolvent de filosofie la Universitatea București (1999), a beneficiat de burse de studii universitare la Universitatea din Bologna (1998) și postuniversitare la Universitatea La Sapienza din Roma (1999-2000), Universitatea din Oxford (2003-2004), doctor în filosofie cu o temă clasică de filosofia minții (2007) - proprietățile sensibile (qualia) și problema conștiinței. În prezent, lucrează la Institutul Cultural Român și pregătește primul său volum de poezie.

Expoziția „100 de zile ale Marii Uniri”, la sediul Institutului Cultural Român

Vineri, 3 noiembrie 2017, de la ora 18.30, la sediul Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru nr. 38, Asociația Dar Development vernisează expoziția „100 de zile ale Marii Uniri”, semnată de Daniela Frumușeanu, conferențiar universitar doctor în cadrul Departamentului de Arte Textile și Design Textil, din cadrul Universității Naționale de Arte București. Expoziția, curatoriată de Daniel Sur, cuprinde lucrări de artă textilă având ca sursă de inspirație fotografii-document din perioada 1914-1922 și o prezentare video.

Expoziția „100 de zile ale Marii Uniri” se află la confluența artelor plastice cu valorificarea patrimoniului și cuprinde elemente cu puternic impact vizual, momente reprezentative care reflectă acumularea energiilor necesare în vederea desăvârșirii dezideratului românilor din provinciile istorice – Marea Unire de la Alba Iulia.

Fotografiile utilizate provin din surse prestigioase: Arhivele Naționale ale României, Biblioteca Academiei Române, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, precum și din numeroase colecții particulare. Expoziția reflectă evenimente petrecute într-o perioadă delimitată de izbucnirea primului Război Mondial (1914), implicând angajarea combatanților români din armata austro-ungară, negocierile legate de participarea României la conflict și etapele de desfășurare a acestuia, încheind cu Marea Adunare Populară de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) și cu încoronarea de la Alba Iulia (1922).

Artista Daniela Frumușeanu realizează lucrări de mari dimensiuni, cu materiale și tehnici variate, care îmbină abordarea simbolică cu cea concretă, documentară, într-un demers estetic-educativ. Scrisori, pagini de ziar sau chiar pagini din jurnalul zilnic al Reginei Maria, ne parvin prin intermediul resurselor arhivistice, devenind un laitmotiv al expoziției.

Sub patronajul Consiliului Județean Alba, în perioada 10-14 noiembrie 2017, expoziția „100 de zile ale Marii Uniri” va fi deschisă publicului în recent inauguratul Museikon din Alba Iulia și, ulterior, va ajunge la Muzeul Municipal al Iașiului, într-un eveniment organizat cu sprijinul Departamentului Centenar din cadrul Primăriei Iași.

Expoziția este finanțată de Ministerul Culturii și Identității Naționale, în cadrul Programului Acces Centenar. Evenimentul beneficiază de parteneriatul Arhivelor Naționale ale României și al Institutului Cultural Român.

Multumult feat. Irinel Anghel si Bogdan Frigioiu

AaaIrineLAnghelaaa – aavoceaaaaaacordeonaaaaperformanceaa

AaCălinaaaTorsanaaa Aaaaaa – aaaclarinetaasaxofonaaaaaaaaa

AaaBogdanaaFrigioiua Aaaaaaaa – achitarăaa aelectricăa 

AaaMariusAaaaachima Aaaaaaaa – aaapercuţieaaaaaaa 

AaVasileaaaGherghela Aaaaa – aaaliveaaaelectronicsaaaaaaaaa

Aaaaaa aEvieaaaaaaaaa

Aaaaaaaaa aaaa aaaaaaaaa aa aaaaa aa a aaaaaaa, aa aaaaaaa aaaaaa, a aaa aaaaa, a aaaaaaaaaaa aaaaaaa. Aa aâa aaaaaaa, aaaaaaaaa aa aa aaaaă aaa aaaaaaa, aaaa-aa aaaaaaa aaaaaaa, aă aaaaaaă aa aaaaaa aaaaaa, aaaa aă aaaaaaa aaaa aa aaaaa aaaaaaaaa aaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaaa, aaaaaaa aaaaaa aă aaaa LA aaaaa aaaaaaaa aaa aaaaa aaaaaaaa aa aaaaaaaaaa a aaaaaaaaaaaaa aaaa. Aă aaaaaăa aa aaaa!

Pe 1 noiembrie, publicul poate asista la urmatorul experiment: 

Ce fac 5 oameni prinsi pe o scena, cand au cateva constrangeri si cateva posibilitati

1. nu pot canta decat pe sunetul LA

2. nu pot folosi in comunicare decat vocala Aaaaa

3. pot face diverse zgomote

4. pot juca table

5. pot manevra un aparat de radio

6. pot conversa cu robotul Evie pe computer/ecran

Ne intalnim in explorari pe undeva pe la marginile muzicii, pe granita dintre arta si reality performance intr-un experiment cu discutii proiectate pe ecran cu un robot si conditii stricte aplicate unor muzicieni-cobai. Ce vor face cei 5 artisti? Se vor adapta? Se vor resemna? Vor coopera? Se vor revolta? Se vor simti bine? Puteti face pronosticuri si apoi sa le verificati miercuri, de la ora 20, la Clubul Taranului.

Vom discuta cu robotul Evie despre muzica contemporana, experimente, seriozitate, echilibru, exces, profesionalism, sisteme de valori, diete artistice, beneficiile sunetului LA , imunitate, deranj, tortura, fantome semantice, memorii culturale, anticorpi, lupi, nimic.

https://www.eviebot.com/en/

Dezvăluirile Generalului de Brigadă Manole Ben Manole, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 1 noiembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc o lectură din memoriile Generalului de Brigadă Manole Ben Manole. Invitați: Manole Ben Manole, aka Denis Dinulescu și invitații săi surpriză. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Breaking news: Generalul de Brigadă Manole Ben Manole va face dezvăluiri cutremurătoare despre armata sa, războaiele sale și mai ales despre cuceririle sale. Iată un scurt fragment din jurnalul generalului:

„La Roma, unde generalul făcu popas cu armata sa, chiar în oraș, în hotelul în care se instalase, generalul auzi în prima noapte sunete de cimbal. Mare-i fu uimirea când își auzi propria melodie. Bătu la ușă. Îi deschise o fată frumoasă, brunetă, Anna. De unde știi melodia asta? De niciunde, îi răspunse fata cu o voce cristalină, de neclintit. O știu pur și simplu. Mi-ai umblat prin hârtii? Nu. Și de atunci, cel puțin cât durase tabăra din Roma, cei doi rămaseră împreună.”

Generalul de Brigadă Manole Ben Manole din sat Obedeni, județ Giurgiu, a simțit nevoia să apere Constituția României de mic. Maică-sa l-a scos în curte, l-a pus pe oală și i-a adus tava cu obiectele care trebuie alese pentru stabilirea viitorului. Pe tavă erau Contribuția, Prostituția, Intuiția, Inaniția, Poliția, Segregația, Inundația și Constituția. Copilul Manole a ales Constituția și de atunci o apără neîncetat.

Sub pseudonimul Denis Dinulescu, generalul Manole Ben Manole a mai scris niște chestii literare, scenarii de film, teatru, unele așa, unele altfel: Japonezul Albastru, proză, Cele zece neveste ale lui Oedip, proză, Cu buletinul la Paris, film, O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu, teatru, iar în pregătire are un volum numit De vorbă cu vajnicul apărător al Constituției din Obedeni, Manole Ben Manole. 

Ca să nu ziceți că nu v-am spus!!!

Umorul "before '89" versus "after '89", la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 25 octombrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Seara va debuta cu proiecția filmului documentar Puterea râsului, r: Andy Lupu, proiecția urmată de dezbaterea legată de umorul "before '89" versus "after '89". Invitați: Andy Lupu, Ovidiu Eftimie și Iulian Comănescu. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Umorul studențesc a fost timp de mai bine de zece ani, până în 1989, un spațiu al protestului anti-Ceaușescu. În plină Epocă de Aur, grupuri de tineri din centrele universitare au transformat frica în hohote de râs. În film apar figuri cunoscute publicului cum ar fi Ioan Gyuri Pascu, Toni Grecu, Cristian Grețcu - grupul Divertis, Dragoș Moștenescu - grupul Tact, Viorel Gaiță - grupul Geof, Bogdan Teodorescu - grupul Fics, Ion Cristoiu - membru în juriul festivalurilor de umor la Timișoara în 1987 și Cluj, 1989.

Andy Lupu este scenarist, regizor si producător. A mai realizat: documentarul: Ardeleni la Auschwitz (documentarul se concentrează pe urmașii supraviețuitorilor Holocaustului, așa numita „generație fără bunici”.), serialul TV: În Derivă (HBO) și scurt-metrajul: 6 Minute.

Iulian Comănescu este unul dintre cei mai cunoscuți şi activi analiști media din România. A fost, pe rând, redactor, redactor-şef, producător executiv la ProTV (1996-1998), redactor-şef adjunct la Unica (1999-2003), senior editor la TVmania (2003), redactor-şef la Realitatea TV (2004), editor mass media la Evenimentul zilei (2005-2006). În prezent este managing partner la Comanescu SRL (consultanţă media); printre clienţii săi se numără Coca-Cola România, Edipresse-A.S., Hotnews.ro, OMV Group/Petrom, Grupul Realitatea-Caţavencu, Ringier România, Tempo Advertising, UPC România, Adevărul şi Parlamentul European. Susţine traininguri în jurnalism clasic şi new media; are contribuţii periodice în Evenimentul zilei, Dilema veche, Hotnews.ro, Esquire. Și a făcut parte dintr-o grupare studențească de umor.

Ovidiu Eftimie (n. 1980) este un jurnalist brașovean si redactor la site-ul Times New Roman. Scriitorii săi preferați sunt Karel Čapek, Jaroslav Hasek și Phillip K. Dick. A debutat în 2016 în colecția Nautilus cu romanul bestseller Arhanghelul Raul.

Imaginile de pe afiș sunt preluate de pe linkul: https://www.dcnews.ro/puterea-rasului-documentar-despre-umorul-studen-esc-difuzat-la-tvr-1-interviu-cu-andy-lupu_463181.html

Centrul de Consultanță Istorică se lansează la Galeria Întâlnirilor

Joi, 19 octombrie, de la ora 18.30, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București, sector 2) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur.  Cu această ocazie va avea loc lansarea Centrului de Consultanță Istorică, primul centru specializat în acest domeniu din România. Invitați: Mihai Burcea, Dan Drăghia, Theodora Enache, Bogdan-Alexandru Jitea, Dumitru Lăcătușu și Áron Szele. Evenimentul se derulează cu sprijinul Centrului de Consultanță Istorică, Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane și Youngminds.

În cadrul evenimentului, cercetătorii CCI vor discuta despre diferențele dintre istoria oficială și consultanța istorică, ce înseamnă realizarea și documentarea unei investigații istorice, proces, film sau roman, dar și despre metodele și sursele consultanței istorice. 

Primele centre de consultanță istorică din statele occidentale au fost înființate ca răspuns la nevoia unor comunități, companii și instituții de a-și cunoaște istoria. Descoperirea originilor și a trecutului nu ar fi fost posibilă fără ajutorul istoricilor care s-au implicat în documentarea și scrierea acestor istorii cu metodele proprii cercetării. În România, acest domeniu este la început de drum. Absența consultanților istorici s-a remarcat prin modul în care au fost soluționate cazurile foștilor deținuți politici care și-au cerut drepturile în instanță, cele ale tuturor persoanelor care au fost deposedate ilegal de drepturile și proprietățile lor de către regimul comunist și în timpul proceselor „torționarilor” comuniști.

Dumitru Lăcătușu, Centrul de Consultanță Istorică

Echipa Centrului de Consultanță Istorică este formată din Mihai Burcea, Dan Drăghia, Theodora Enache, Bogdan-Alexandru Jitea, Dumitru Lăcătușu și Áron Szele, doctori și cercetători în domeniul istoriei și științelor politice, fiecare specializat într-un anumit domeniu de cercetare. Serviciile de consultanță se adresează atât celor care doresc să-și documenteze trecutul personal sau familial, cât și instituțiilor interesate în reconstituirea istoriei unei localități ori companii sau posturilor de televiziune, radio și presei scrise care au programe și rubrici de istorie. Centrul de Consultanță Istorică oferă asistență de specialitate și caselor de avocatură, de fiecare dată când au cazuri care necesită cercetare și consultanță istorică, sau celor din domeniul filmografiei atunci când vor să documenteze proiectele la care lucrează. Nu în ultimul rând, la serviciile noastre pot apela și toți cei care doresc amenajarea unor muzee ale comunismului sau despre alte teme și subiecte istorice ori care sunt interesați să cunoască cum sunt organizate muzeele similare din alte state.

Despre Centrul de Consultanță Istorică (CCI)

CCI este un centru privat de cercetare în științele socio-umane, ai cărui membri sunt doctori și cercetători cu pregătire în domeniul istoriei și științelor politice. Experiența membrilor este una vastă: de la redactarea a numeroase lucrări de specialitate, articole în presă, realizarea de baze de date istorice, documentarea unor evenimente sau filme istorice până la elaborarea de plângeri penale împotriva „torționarilor” regimului comunist. Pentru mai multe informații: http://consultantaistorica.ro/echipa/

Obiectul de activitate al centrului îl reprezintă oferirea unor servicii specializate și individualizate de cercetare și consultanță istorică și desfășurarea de investigații istorice. Serviciile se adresează persoanelor private, companiilor, localităților, instituțiilor de stat, caselor de avocatură și tuturor celor care au nevoie în activitățile lor de cercetare și documentare în arhive, biblioteci sau alte baze de documente. Mai multe despre serviciile centrului: http://consultantaistorica.ro/servicii/ 

Contact:office@consultantaistorica.ro, 

dumitru.lacatusu@consultantaistorica.ro, 

www.consultantaistorica.ro, 

+40727271619 (Dumitru Lăcătușu)

Pastila roz se lansează la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 11 octombrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Seara va fi dedicată grupării satirice, joviale și indiferente de artă vizuală, intitulată Pastila Roz. Invitați: Marian Codrea, Beaver, Alexandru-Claudiu Maxim, Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Marian Codrea este artist vizual, liber-diletant. Născut la Negrești-Oaș, copilărit la Sighetu Marmației, cu Liceul de Arte absolvit la Baia Mare. În 2010 a început Facultatea de Arte in Timișoara unde s-a întâlnit cu Beaver si au format Gruparea Pastila Roz. În anii care au urmat, grupul a avut expoziția de debut in 2014, Un cuvânt pompos.

Domeniul principal de activitate este sculptura (deși pe site-urile de socializare nu se vede asta), însă, fiind artist vizual, interesele lui trec dincolo de această formă, de unde și experimentele video: o șuncă tăiată de hârtie; cașcaval care curge; cercuri.

A participat în cadrul expoziției Hypnotic Frames de la Milano cu lucrarea video Papercut, iar în 2015 a fost inclus în enciclopedia online "Un secol de sculptură românească". Descrierea spune că „Lucrările sunt pline de dramatism, umor, curaj si revoltă, având un ascuțit simt critic" și el îi dă dreptate.

Beaver este un artist plastic, liber diletant, copilărit prin Chișineu-Criș. A făcut liceul de Artă „Sabin Drăgoi” la Arad în cadrul secției de grafică, iar facultatea, la Timișoara, tot la secția de grafică, de șevalet, NU design; nu știe să lucreze pe calculator. În anul 3 înainte de licență s-a lăsat de facultate, preferând să-și investească banii strânși pentru restanțe într-o expoziție – mai exact, în expoziția de debut a grupului Pastila Roz, format de el și Marian Codrea. Sosit la București, unde locuiește și lucrează în continuare, a început încetișor să își întindă aripioarele sub forma unei expoziții personale la Centrul de artă MORA. Nu îi place să fie numit grafician și scrie autobiografii la persoana a III-a pentru că așa i se pare mai cool.

Alexandru-Claudiu Maxim este artist media și performer. A plecat din Onești cu trenul până la București unde a terminat Facultatea de Comunicare și Relații Publice. A schimbat apoi macazul înspre masteratul de Teoria și practica imaginii la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Lucrează cu imaginea digitală, zonele principale de interes fiind video art, fotografie și GIF-uri. Când nu a stat cu ochii în ecran, a fost performer la evenimente precum Zoopera sau ArtSPA, coordonate de Irinel Anghel. Îi plac sporturile pe TV, dar nu ține cu nimeni.

www.pastilaroz.com

https://www.facebook.com/pastilaroz/

instagram.com/pastilaroz

Cosmin Manolescu: Danswanderer și experiența călătoriilor emoționale, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 4 octombrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Seara va fi dedicată dansului contemporan și managementului cultural în România, sub titulatura „Cosmin Manolescu: Danswanderer și experiența călătoriilor emoționale”. Invitat: Cosmin Manolescu. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Cosmin Manolescu ne va împărtăși cum poți  să fii şi artist şi manager, să fii şi pe scenă şi în culise, aproape în acelaşi timp.

Cosmin Manolescu este coregraf, curator și director executiv al Fundației Gabriela Tudor. Spectacolele și proiectele sale interactive realizate sub labelul Paradis Serial – au fost prezentate cu succes la București, New York, Paris, Lyon, Roma, Dublin, Porto, Amsterdam, Beirut, Riga, etc., fiind premiate la diverse festivaluri din țară și din străinătate. În cei peste 25 ani de activitate profesională a organizat peste 150 de proiecte si programe culturale (festivaluri, proiecte de cercetare artistică, spectacole, rezidențe, ateliere) și a avut un rol important in promovarea și dezvoltarea dansului contemporan în Romania. În perioada 2012-2014, Cosmin Manolescu a fost director artistic al spațiului ZonaD – studio Paradis Serial, iar între 2011-2015 al programului E-Motional. In perioada 2013-2015 a inițiat si realizat programul de schimburi coregrafice româno-japonez Eastern Connection.  Între spectacole sale recente se numără [Fragil] o coproducție E-Motional: rethinking dance, performată împreună cu Giselda Ranieri (IT) și Tanja Andreeva (NO) și „zmeul sau ce este dansul contemporan”, realizat în 2015 la Kinosaki, Tokyo și București în cadrul proiectului Eastern Connection.  În 2017, împreună cu poeta Andra Rotaru a inițiat programul-pilot #dansliteratura iar in luna octombrie 2017 va lansa un nou proiect artistic durational #danswanderer care va avea premiera pe 16 octombrie 2018. În decembrie 2014, Centrul Național al Dansului i-a acordat lui Cosmin Manolescu premiul de excelență pentru contribuția adusă dezvoltării dansului contemporan iar in ianuarie 2017 Administrația Fondului Cultural National i-a oferit premiul pentru rezistență culturală pentru cei 20 de activitate cu Fundația Gabriela Tudor.

Eugen Șerbănescu și piesa A doua scrisoare pierdută, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 27 septembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie actorii Oana Dragnea și Massimiliano Nugnes vor lectura fragmente din piesa de teatru A doua scrisoare pierdută, scrisă de Eugen Șerbănescu, lectură urmată de o dezbatere pe marginea piesei. Invitat: Eugen Şerbănescu. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Eugen Şerbănescu, originar din Giurgiu, România, este prozator şi dramaturg. A făcut studii și stagii post-universitare de politică, jurnalism şi comunicare la Reuters, Londra – 1991. A fost bursier Humphrey la Universitatea Statului Maryland, SUA, în anul 1993, la Universitatea Harvard, SUA, în anul 1997; Philadelphia Inquirer, SUA, în anul 1994. A fost publicist, redactor-şef adjunct la România liberă, în perioada 1990-1996; analist politic, moderator TV; secretar de stat şi purtător de cuvânt al guvernului - 1996, consul general la New York şi Los Angeles – 1998, director general al Centrului National al Cinematografiei – 2006. Membru al Uniunii Scriitorilor.  Membru al Uniunii Cineaștilor.

A publicat: Dincolo de Groenlanda – roman, Ed. Cartea Românească; Dincolo de America, scenariu de film; După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng, roman Ed. Polirom (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti); De ce-a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? – teatru, Ed. DuStyle (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti); Pluta pe spate, teatru, Ed. Palimpsest; Sonată pentru saxofon şi Eva, teatru, în repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti în stagiunile 2004 – 2011; Ochiul goelandului, teatru, Ed. Palimpsest; A doua scrisoare pierdută, teatru, Ed. Palimpsest.

Oana Dragnea este actriță, profesor de teatru pentru copii și coordonator de proiecte în cadrul Institutului Cultural Român. A terminat Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția actorie, la clasa profesorilor Adriana Popovici și Doru Ana. A colaborat cu Teatrul Metropolis, Teatrul de Artă, Arcub, Godot CafeTeatru. A fost actriță a Teatrului Masca, din 2010 până în 2016, unde a jucat în aproape toate spectacolele teatrului, din care amintim: „Neguțătoarea din Veneția”, „Greva”, „Țara în care îngerii vin degeaba”, „Venexia”, „Mătrăguna”, „Scapino”, „Comedianții”.  S-a specializat în tehnica statuilor vivante, jucând în spectacolele: Romeo și Julieta, Crucea de piatră, Statuile, O noapte furtunoasă, Fuga de Bach, Shakespeare, Parcul, Lacătele iubirii, Sunetul Muzicii și Zidul.  A început să predea teatru copiilor la Teatrului Gestual Masca, în 2012, și în prezent lucrează la Teatrul Fără Frontiere. A participat la zeci de workshop-uri, din care amintim: “Michael Cehov and Sanford Meisner acting method” cu Eugene Buică (director artistic la “The Acting Corps”, Los Angeles), „VIEWPOINTS METHOD” cu Rich Brown (profesor la Western Washington University) și „Freeing the natural voice” metoda Linklater; cu Marsha Cox ( profesoară de actorie si tehnica vocala la Conservatorul din Nürnberg). În ultimii ani, s-a implicat cu pasiune în diverse proiecte de teatru și film, inclusiv activități regizorale.

Massimiliano Nugnes a terminat Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Arte, specializarea „Artele spectacolului de teatru” și în prezent este masterand la U.N.A.T.C.  A început colaborarea cu Teatrul Notarra, alături de trupa sa de teatru de amatori MiDaCris, încă de la vârsta de 11 ani.

Au urmat colaborări cu Teatrul Pentru Puțini, Teatrul Logos și Teatrul Masca.  Din 2012 s-a angajat la Teatrul Masca, unde a dat naștere mai multor personaje importante din dramaturgia universală, dintre care amintim câteva: Scapino, din „Vicleniile lui Scapin'' de Moliere, Mercuțio, din „Romeo si Julietta'' de W. Shakespeare și Kocikariov, din „Casatoria'' de N. V. Gogol.

A lucrat mult pe tehnica statuii vivante, pantomimă, expresie corporală, pe tehnica măștii: masca neutră, masca de caracter și commedia dell'arte.  Poate și datorită originii italiene, moștenite din partea tatălui, pasiunea lui Massimiliano pentru commedia dell'arte rămâne o constantă în evoluția sa artistică.

Reprogramare: Anamaria Antoci și Simona Deaconescu, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 18 octombrie 2017, ora 20, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie vor fi proiectate filmele Silent Places (r&c: Simona Deaconescu, 12:00’, 2013), Fly On (r: Dragoș Istvan Roșu & Luiza Comșa & Tudor Panduru, c: Dragoș Istvan Rosu & Luiza Comșa, 6:39’, 2015), Golden Boi (r: Corina Andrian, c: Maria Beatrice Tudor, Mariana Gavriciuc, 2:50’, 2017), Finifugal (r: Dumitrana T. Lupu, c: Simona Dabija & Alexandru Bordea, 3:10’, 2016), Sonder (r&c: Simona Deaconescu, 12:00’, 2016), proiecție urmă de o dezbatere despre filmul de dans. Invitate: Anamaria Antoci și Simona Deaconescu. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Anamaria Antoci și Simona Deaconescu sunt inițiatoarele festivalului Bucharest International Dance Film Festival, a cărui a 3-a ediție a avut loc între 7-10 septembrie 2017. Publicul prezent va avea ocazia să vadă o parte din scurtmetrajele prezentate și premiate în cadrul festivalului.

După 6 ani de activitate în domeniul managementului cultural, în 2012 Anamaria Antoci s-a alăturat echipei 4 Proof Film, luând astfel contact cu producția de film. În 2014, a absolvit EAVE Producers Workshop și a semnat producția primului său lungmetraj - Ilegitim, film regizat de Adrian Sitaru, a cărui premieră a avut loc în secțiunea Forum a Festivalului de Film de la Berlin (premiul C.I.C.A.E.). În 2016, Anamaria a finalizat lungmetrajul Fixeur (regia: Adrian Sitaru), ce a avut premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Toronto, și primului ei documentar, Planeta Petrila (regia: Andrei Dăscălescu), prezentat la IDFA (Amsterdam). În prezent se află în post-producție cu proiectul Un om la locul lui, debutul în lungmetraj al regizorului Hadrian Marcu, și cu cel de-al doilea film regizat de Nicolae Contantin Tănase - Cap și Pajură. Tot în 2016, Anamaria a fost reprezentantul României în cadrul programului Cannes Producers on the Move și a devenit membru al European Film Academy.

Simona Deaconescu a studiat în paralel Coregrafie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București și Regie de Film la Universitatea Media. În 2013 a fondat Tangaj Dance, o compania de dans independentă care produce proiecte la intersecția dintre artă și știință, film și dans. Simona a primit rezidente de la Asociația 4Culture, Fundația Gabriela Tudor și Battery Dance Company New York. În 2014 a primit bursa danceWEB din partea Rețelei Life Long Burning, cu sprijinul ICR Viena, avându-i ca mentori pe Chris Haring și David Wampach. În 2016 Simona a fost premiată de Centrul Național al Dansului București pentru contribuția adusă dansului contemporan românesc prin organizarea festivalului Bucharest International Dance Film Festival.

Alături de colectivul Tangaj Dance a realizat Counterbody (2017), Aftertaste (2015), Birdville (2014) și Fabrica de vise (2013), o serie de spectacole bazate de studiile recente din domeniul științei cognitive și al teoriilor futuristice. Predă în mod frecvent ateliere de dans, precum și laboratoare interdisciplinare în care se mixează dansul, filmul și tehnologia. Spectacolele și atelierele ei au fost prezentate în România, Austria, SUA, Ungaria și Turcia. În paralel, Simona a regizat două filme de dans Silent Places (2013) și Sonder (2016), filme care i-au adus recunoașterea internațională fiind selectate în peste 40 de festivaluri din toată lumea.

În paralel Simona colaborează cu regizorii Peter Schneider și Catinca Drăgănescu și studiourile multimedia KOTKI visuals și Mindscape. Este directorul artistic al BIDFF – Bucharest International Dance Film Festival și colaborează frecvent cu alte organizații și instituții în calitate de curator, selecționer sau coordonator de proiecte.