Desant de artiști vizuali din România la bienala de artă contemporană Art Capital din Szentendre

Florin Stefan: The Sleep, 2014

Centrul Muzeal Ferenczy din orașul maghiar Szentendre, alături de Fundația Art Capital, organizează în perioada 27 august-16 octombrie 2016 mai multe evenimente de artă vizuală contemporană internaţională la care participă și artiști din România.

Szentendre, oraşul din imediata vecinătate a capitalei Budapesta, este de aproape un secol cel mai important centru artistic din Ungaria – şi astăzi trăiesc peste 130 de artişti în Szentendre. Cea mai importantă instituţie culturală de aici este Centrul Muzeal Ferenczy, care administrează peste 15 muzee şi spaţii de expoziţii în oraşul de pe malul Dunării. Această instituţie – împreună cu o organizaţie civică, Fundaţia Art Capital – organizează în perioada 27 august - 16 octombrie 2016 o serie de evenimente de artă vizuală contemporană internaţională în Szentendre. Evenimentul intitulat Art Capital, pornit cu intenţia de a deveni o tradiţie, va însemna o combinaţie inedită între un festival de artă şi o bienală de artă vizuală. Vor fi nenumărate expoziţii, performance-uri, tururi ghidate, concerte, seri literare, proiecții de film şi simpozioane – toate putând fi vizitate în centrul istoric al oraşului. Art Capital este o iniţiativă unică în Europa Centrală atât ca și conținut, cât şi ca dimensiune.

Unul din scopurile proiectului este acela de a readuce oraşul Szentendre, cu îndelunga sa tradiţie artistică, în postura de capitală a artelor vizuale. În cele peste 20 de expoziţii legate tematic vor fi expuse lucrări ale unor artişti marcanți ai scenei internaţionale şi maghiare de artă contemporană. Tematica – “experienţa timpului” în zilele noastre – va fi ilustrată în expoziţii însoţite de numeroase programe colaterale, o reflecție asupra felului în care ritmul vieţii noastre se modifică în raport cu termenele şi stilul de viaţă urban. Cum se reflectă acest proces în imaginea timpului accelerat - pot exista momente speciale, în care timpul încetineşte, se opreşte sau se extinde? Se poate transforma trecutul în ficţiune, poate supravieţui memoria personală miturilor şi legendelor, istoriei canonizate de ştiinţă? Imortalizăm lucrurile din jurul nostru cu telefoanele mobile, dar cum se comportă aceste imagini ale unor „momente furate” atunci când ajung pe internet? Există un cult al tinereţii şi în ce măsură se află el în relaţii amicale cu timpul?

În expoziţiile Art Capital sunt expuși peste 30 de artişti din Ungaria, numeroşi artişti de renume internaţional, dar și un număr mare de artişti din Polonia şi România. Ca urmare a colaborării dintre Federaţia Galeriilor şi Artiştilor din Fabrica de Pensule şi Centrul Muzeal Ferenczy, artiştii Teodora Axente, Berszán Zsolt, Betuker István, Anca Bodea, Răzvan Botiş, Radu Comşa, Gáspár Szilárd, Mihai Lepure-Górski, Dan Măciucă, Irina Magurean, Vlad Nancă, Sorin Neamţu, Vlad Olariu expun la Muzeul Vajda Lajos în cadrul expoziției Almost Objects, dedicată prezentării scenei de artă de la Cluj. Artiştii din expoziţie lucrează la Cluj-Napoca, marea lor majoritate în Fabrica de Pensule, sau sunt reprezentaţi de cele 6 galerii sau spaţii expoziționale din Fabrica de Pensule (Atelier Irina M, spaţiul Bazis, Galeria Baril, Galeria Nano, Galeria Sabot şi Spaţiul Intact).

Expoziţia principală a bienalei este organizată de curatorul Gulyás Gábor, directorul Centrului Muzeal Ferenczy (fost director al MODEM Debrecen şi Műcsarnok din Budapesta, fost comisar al Pavilionului Ungariei la Bienala de la Veneţia). În expoziţia intitulată “Timp pierdut” sunt incluse lucrări ale unor artişti vizuali contemporani, reprezentanţi de marcă ai scenei internaţionale de artă contemporană, precum Marina Abramovič, artistă din SUA de origine sârbă, americanul Bill Viola, artista Reigl Judit din Paris, Eija-Liisa Ahtila din Finlanda, japoneza Chiharu Shiota, austriacul Peter Kogler, sau artista Jelena Bulajič din Londra. Alături de aceștia, în expoziţia principală care va fi găzduită de spaţiul MűvészetMalom (Moara de Artă), vor expune şi cinci artişti din Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca – Berszán Zsolt, Radu Comşa, Sorin Neamţu, Florin Ştefan şi Veres Szabolcs.

O parte a expoziţiilor se deschide în 27 august, altele – printre care expoziţia principală din MűvészetMalom (Moara de Artă) şi expoziţia artiştilor din Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca, în Muzeul Vajda Lajos – vor avea vernisajul în data de 3 septembrie.

Federaţia Galeriilor şi Artiştilor din Fabrica de Pensule (FGAFP), în colaborare cu Centrul Muzeal Ferenczy din Szentendre, susţine candidatura municipiului Cluj-Napoca pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021.

Oana Mîndruț: ,,Copiii trebuie să învețe că e mult mai onorabil să eșueze decât să trișeze“

Foto Anav

În 18 martie 2016 a avut loc prima ediție specială a Galeriei Întâlnirilor. Invitată: Oana Mîndruț, expert și trainer în comunicare. Tema: Eleganța comunicării. Oana Mîndruț este autoarea cărții ,,Arta de a trăi cu eleganță“, carte apărută la Editura Facultății de Studii Europene din Cluj-Napoca. A făcut voluntariat pentru cauze sociale și umanitare în cadrul unor acțiuni care au presupus donații către spitale, cămine de bătrâni, școli din mediul rural. Din anul 2014 a înființat asociația Life Education for All. Prin această

asociație, Oana Mîndruț a derulat deja câteva proiecte de succes în domeniul educației non-formale, iar în prezent implementează o amplă campanie umanitară de strângere de fonduri pentru dotarea fiecărui salon de copii din spitalele clujene cu o audiotecă, convinsă fiind de puterea meloterapiei de a vindeca mintea și sufletul copiilor aflați pe un pat de spital.

Galeria Întâlnirilor: Dragă Oana, faci parte din prima promoție de ziariști clujeni și ai lucrat, pe rând, la radio, în presă scrisă și în televiziune. Cum ai ajuns să renunți la meseria de jurnalist?

Oana Mîndruț: Dragă Daniel, cei 8 ani de presă, răstimp în care am fost și colegi, au fost

Foto Anav

niște ani frumoși, aventuroși, cu foarte puțin timp liber deoarece eram în permanentă pe baricade. Au fost anii mei de ucenicie întru-ale vieții deoarece aveam 18 ani și eram în primul an al Facultății de Jurnalism când am intrat în presă. Am fost norocoasă să fac de toate și radio, și presă scrisă și televiziune; am fost și reporter de teren și producător de emisiuni; am fost norocoasă de asemenea să prind perioada frumoasă a acestei meserii când potentații zilei nu știau să dea iar jurnaliștii nu erau atât de flămânzi încât să primească. Am renunțat la presă în anii 2000 din mai multe motive; cele personale au legătură cu oboseala și cu o anumită rutină în care deja intrasem iar cele generale au legătură cu începutul unei perioade nefaste pentru presă în care începuseră să apară mogulii de presă, articolele plătite, șantajul, partis-priuri-le.

Galeria Întâlnirilor: Cât de mult te-a influențat faptul că ai lucrat în presă? Până la urmă jurnalismul ce este pentru tine?

Oana Mîndruț: Toată experiența muncii de jurnalist m-a influențat deoarece mi-a ascuțit simțul dreptății, mi-a dezvoltat gândirea critică și interogația, m-a făcut să conștientizez că adevărul (cum zicea Octavia Paler) nu e niciodată nici pur, nici simplu.

Pentru mine care sunt o persoană idealistă în măsura în care văd mai repede binele decât răul și nu renunț la visele mele, jurnalismul este un bine necesar atâta timp cât este imparțial și poate fi un bine esențial dacă ar fi constructiv și ar reuși să schimbe în bine mentalitatea oamenilor.

Galeria Întâlnirilor: Dacă nu erai jurnalist, ce ți-ar fi plăcut să fii? De ce?

Oana Mîndruț: Pana la 18 ani mi-am dorit cu ardoare să fac medicina deoarece credeam, și încă mai cred, că este una dintre cele mai nobile profesii. Îmi doream să fiu eu aceea care va descoperi leacul împotriva cancerului. Dar bunul simț al meu și rațiunea mamei m-au făcut să virez cu 180 de grade și să dau admitere la Jurnalism deoarece încă de atunci mânuiam destul de bine vorbele. Dacă ar fi să aleg acum nu aș schimba nimic deoarece cred că fiecare experiență m-a făcut să fiu omul care sunt azi. Dar azi îmi doresc să mă reprofilez pe educație și o voi și face pentru că e un domeniu în care știu că am potențialul de a schimba ceva în bine.

Foto Anav

Galeria Întâlnirilor: Se zice că suntem ceea ce comunicăm, iar că succesul în carieră, în viața de familie, în societate depinde în mod direct de felul în care stăpânim acest proces delicat și vital. Cum putem obține formula cea mai bună de a comunica cu ceilalți? Cât este instinct și cât educație?

Oana Mîndruț: Este o întrebare la care dacă aș avea un răspuns argumentat și imbatabil probabil aș fi bogată și deținătoare a câtorva premii internaționale. Aș uza de bunul simț și aș încercă totuși un răspuns: cea mai bună formulă de a comunica cu ceilalți se rezumă la a asculta astfel încât ceilalți să adore să-ți vorbească și la a vorbi astfel încât ceilalți să adore să te asculte. Cât privește raportul cât instinct și câtă educație contribuie la o bună comunicare aș spune că deși contează amândouă, instinctul primează deoarece am văzut mulți oameni care nu avuseseră parte de prea multă educație dar comunicau bine cu ceilalți și am văzut destui oameni cu multă educație care uzau prea puțin de bunul simț în comunicarea cu semenii lor.

Galeria Întâlnirilor: Ești autoarea cărții ,,Arta de a trăi cu eleganță“, carte apărută la

Editura Facultății de Studii Europene din Cluj-Napoca, în decembrie 2012. Cum și de ce ai ajuns să scrii această carte?

Oana Mîndruț: Am scris cartea deoarece îmi doresc să trăiesc într-o lume mai frumoasă și pentru că m-au fascinat întotdeauna oamenii care și-au făcut din eleganță un mod de a trăi. Și nu în ultimul rând pentru că o socotesc o lectură utilă tuturor deoarece cei care vor citi această carte vor găsi între coperțile ei informații de cultură generală care îi vor scoate la liman din multe situații în care îi va pune viața. Toți cei care au citit cartea mi-au spus că se citește foarte ușor.  Cred că ușurința provine din faptul că majoritatea cititorilor au undeva depozitate aceste informații și cartea i-a ajutat să le scoată la iveală sau, pur și simplu, rezonează cu ideile promovate în carte.

Galeria Întâlnirilor: Este arta de a trăi cu eleganță o condiție a succesului și de ce?

Oana Mîndruț: Dacă privim succesul așa cum e el perceput de societate aș spune că nu. Însă dacă nu ne raportăm la succesul social ci la propria conștiință și devenire cred că a trăi elegant iți conferă demnitate, umanism, respect.

Dar aș vrea să detaliez puțin ce înseamnă pentru mine „a trăi cu eleganță”: a trăi cu folos adică a lăsa ceva în urma ta, a trăi implicat în societate și asta nu înseamnă doar a critica ceea ce nu este bine ci a te implica activ să schimbi lucrurile care nu-ți plac; a trăi înconjurat de frumos, a-ți hrăni în egală măsură stomacul și mintea și sufletul; a  trăi respectându-te și iubindu-te pe tine și pe ceilalți în egală măsură; a trăi în deplina armonie cu natura și cu celelalte viețuitoare ale planetei.

Galeria Întâlnirilor: Ai făcut voluntariat pentru cauze sociale și umanitare în cadrul unor acțiuni care au presupus donații către spitale, cămine de bătrâni, școli din mediul rural. De asemenea, te-ai implicat în formarea de membri și voluntari pentru Fundația Principesa Margareta. Din anul 2014 ai înființat asociația Life Education for All. De ce? Ce urmărești cu această asociație? Ai ceva de reproșat învățământului românesc?

Oana Mîndruț: Asociația am înființat-o doar de 2 ani de zile deși și înainte am voluntariat

Foto Anav

pentru alte ong-uri și am ajutat pe cei care aveau nevoie. Life Education for All s-a născut din necesitatea unui vis care se cerea împlinit. Visul nostru este ca noi și copiii noștri să trăim într-o lume mai bună.

Și pentru că lumea este formată practic din fiecare dintre noi, contribuția fiecăruia dintre noi este esențială. Iar noi ne-am gândit să contribuim acolo unde avem competențe și unde credem că schimbarea se poate produce; adică în educația copiilor și a tinerilor. Deși suntem încă mici, visele noastre sunt mari. Și deoarece credem în utilitatea proiectelor noastre știm că vom reuși să facem diferența.

Sunt fericită deoarece cu resurse umane și materiale infinit mai mici decât ale altor ong-uri am reușit să facem mult pentru comunitate și toate proiectele noastre produc schimbări reale și nu doar acoperă temporar niște nevoi. Mă simt norocoasă deoarece am reușit să conving mulți oameni să creadă și ei în visele noastre și să ne sprijine pentru îndeplinirea lor și de asemenea că am reușit să avem alături, în proiectele noastre, instituții de marcă din Cluj-Napoca sau alte ong-uri partenere de referință în domeniul educației.

În ceea ce privește „reproșurile” în privința învățământului aș spune că cel mai îndrăzneț vis al meu este să reușesc să conving lumea că tot sistemul nostru de învățământ este greșit și că acesta trebuie restructurat pe alte baze. Cred că dezvoltarea abilităților non cognitive (greșit numite așa deoarece s-ar crede că emoțiile, echilibrul interior, fericirea, altruismul și alte valori umane n-ar avea de-a face deloc cu conștiința sau procesul de învățare) trebuie să fie un scop în sine al educației cel puțin în egală măsură cu dezvoltarea abilităților cognitive.

Unul dintre proiectele asociației Life Education for All se numește „Educație pentru suflet” și exact asta își propune: să cultive mintea, să hrănească sufletul și să formeze caracterul copiilor. Pentru că este esențial că atunci când educăm mintea copiilor să nu uităm să le educăm și sufletul. Un caracter frumos nu se poate forma fără educarea sufletului în măsură cel puțin egală cu cea a minții. Copiii trebuie să învețe că e mult mai onorabil să eșueze decât să trișeze. Că trebuie să învețe cum să râdă când sunt triști. Că trebuie să fie altruiști și responsabili. Că trebuie să aibă încredere în ei și să-i ajute pe cei care au nevoie. Copiii noștri trebuie să aibă conținut uman, trebuie să aibă inteligență, creativitate, și toleranță, să învețe cum să gândească și nu ce să gândească, să experimenteze, să cunoască valoarea lucrurilor și nu prețul lor, să vadă, să audă, să zâmbească, să aibă compasiune, întrebări, mirări, nevoia de joc, nevoia de cultură, nevoia de omenesc și de omenie.

Galeria Întâlnirilor: Care sunt ultimele tale proiecte umanitare? Și care este proiectul de care ești cea mai mândră din această zonă?

Foto Anav

Oana Mîndruț: Ultimul proiect care încă este în derulare a pornit ca o campanie umanitară de 1 iunie pentru a îmbunătăți perioada de spitalizare a copiilor bolnavi cronici din spitalele clujene. Campania se intitulează „Sunet pentru Sănătatea Copiilor” și pană în acest moment am reușit să dotăm 44 de saloane de copii cu câte o audiotecă pentru facilitatea accesului la meloterapie și la poveștii seară înainte de culcare pentru cei aproximativ 3000 de copii internați anual în clinicile din Cluj Napoca. Din câte știu eu acest proiect este inovator în România și-mi doresc ca și personalul medical să utilizeze cu încredere meloterapia în cazul copiilor bolnavi deoarece este o metodă terapeutică adjuvantă care se folosește cu succes în alte țări.

În plus față de dotările realizate în cadrul acestei campanii am reușit să răspundem și altor solicitări venite din partea Spitalului Clinic de Urgență Copii Cluj, de exemplu: să cumpărăm jaluzele noi pentru câteva saloane din Clinica Pediatrie 2, să cumpărăm televizoare și să dotăm cu tablete și dvd playere sălile de tratament de la 4 clinici iar acum împreună cu 10 voluntari extraordinari pictăm cu desene vesele holurile, sălile de tratament și cele 40 de saloane din Clinica Pediatrie 2.

Iar proiectul de care sunt cea mai mândră și pe care-l voi continua în fiecare an este cel legat de a-mi petrece vacanța și ziua de naștere voluntariind pentru oameni aflați în nevoie din afara țării. Am început cumva acest demers anul trecut când deși eram în India din cu totul alte motive, viața mi-a scos în cale niște copii care aveau nevoie de ajutor. Anul acesta am mers pe banii mei 2 săptămâni pentru a voluntaria pentru copiii refugiaților din Siria aflați momentan în Grecia. Deja Mă gândesc pentru la anul la alte posibile destinații-poate Africa, poate America de Sud, poate Asia.

Galeria Întâlnirilor: Care sunt planurile și proiectele tale de viitor?

Oana Mîndruț: Proiectele mele sunt legate doar de activitatea asociației Life Education

Foto Anav

for All și de educația copiilor. Mi-am auto-impus niște obiective greu de atins în timp scurt așa că cele 2 proiecte principale ale noastre-„Educație pentru viață” și „Educație pentru suflet” îmi vor umple cu siguranță următorii ani.

Galeria Întâlnirilor: Cum te-ai simțit la Galeria Întâlnirilor?

Oana Mîndruț: M-am simțit înconjurată de prieteni, de priviri intense și de urechi ciulite, adică, de mult interes legat de tema discuției din partea celor prezenți. Te felicit pentru această inițiativă voluntară menită să educe și să prilejuiască întâlniri fericite între niște povestitori talentați și niște oameni cărora le plac poveștile frumoase.