|
Foto Anav |
În 18 martie 2016 a
avut loc prima ediție specială a Galeriei Întâlnirilor. Invitată: Oana Mîndruț,
expert și trainer în comunicare. Tema: Eleganța comunicării. Oana Mîndruț este autoarea cărții ,,Arta de a trăi cu
eleganță“, carte apărută la
Editura Facultății de Studii Europene din
Cluj-Napoca. A făcut voluntariat pentru cauze sociale și umanitare în
cadrul unor acțiuni care au presupus donații către spitale, cămine de bătrâni, școli din mediul rural. Din anul 2014 a înființat asociația Life Education for All. Prin această
asociație, Oana Mîndruț a
derulat deja câteva proiecte de succes în domeniul educației non-formale, iar
în prezent implementează o amplă campanie umanitară de strângere de fonduri
pentru dotarea fiecărui salon de copii din spitalele clujene cu o audiotecă,
convinsă fiind de puterea meloterapiei de a vindeca mintea și sufletul copiilor
aflați pe un pat de spital.
Galeria Întâlnirilor: Dragă Oana, faci
parte din prima promoție de ziariști clujeni și ai lucrat, pe rând, la radio,
în presă scrisă și în televiziune. Cum ai ajuns să renunți la meseria de
jurnalist?
Oana Mîndruț: Dragă Daniel, cei 8 ani de
presă, răstimp în care am fost și colegi, au fost
|
Foto Anav |
niște ani frumoși, aventuroși,
cu foarte puțin timp liber deoarece eram în permanentă pe baricade. Au fost
anii mei de ucenicie întru-ale vieții deoarece aveam 18 ani și eram în primul
an al Facultății de Jurnalism când am intrat în presă. Am fost norocoasă să fac
de toate și radio, și presă scrisă și televiziune; am fost și reporter de teren
și producător de emisiuni; am fost norocoasă de asemenea să prind perioada
frumoasă a acestei meserii când potentații zilei nu știau să dea iar jurnaliștii
nu erau atât de flămânzi încât să primească. Am renunțat la presă în anii 2000 din mai multe
motive; cele personale au legătură cu oboseala și cu o anumită rutină în care
deja intrasem iar cele generale au legătură cu începutul unei perioade nefaste
pentru presă în care începuseră să apară mogulii de presă, articolele plătite, șantajul,
partis-priuri-le.
Galeria Întâlnirilor: Cât de mult te-a influențat faptul că ai lucrat în presă? Până la urmă
jurnalismul ce este pentru tine?
Oana Mîndruț: Toată experiența muncii de jurnalist m-a influențat deoarece mi-a ascuțit simțul
dreptății, mi-a dezvoltat gândirea critică și interogația, m-a făcut să conștientizez
că adevărul (cum zicea Octavia Paler) nu e niciodată nici pur, nici simplu.
Pentru mine care sunt o
persoană idealistă în măsura în care văd mai repede binele decât răul și nu renunț
la visele mele, jurnalismul este un bine necesar atâta timp cât este imparțial și
poate fi un bine esențial dacă ar fi constructiv și ar reuși să schimbe în bine
mentalitatea oamenilor.
Galeria Întâlnirilor: Dacă nu erai jurnalist, ce ți-ar fi plăcut să fii? De ce?
Oana Mîndruț: Pana la 18 ani mi-am dorit cu
ardoare să fac medicina deoarece credeam, și încă mai cred, că este una dintre
cele mai nobile profesii. Îmi doream să fiu eu aceea care va descoperi leacul împotriva
cancerului. Dar bunul simț al meu și rațiunea mamei m-au făcut să virez cu 180
de grade și să dau admitere la Jurnalism deoarece încă de atunci mânuiam destul
de bine vorbele. Dacă ar fi să aleg acum nu aș schimba nimic deoarece cred că
fiecare experiență m-a făcut să fiu omul care sunt azi. Dar azi îmi doresc să mă
reprofilez pe educație și o voi și face pentru că e un domeniu în care știu că
am potențialul de a schimba ceva în bine.
|
Foto Anav |
Galeria Întâlnirilor: Se zice că suntem
ceea ce comunicăm, iar că succesul în carieră, în viața de familie, în
societate depinde în mod direct de felul în care stăpânim acest proces delicat
și vital. Cum putem obține formula cea mai bună de a comunica cu ceilalți? Cât
este instinct și cât educație?
Oana Mîndruț: Este o întrebare la care dacă aș
avea un răspuns argumentat și imbatabil probabil aș fi bogată și deținătoare a câtorva
premii internaționale. Aș uza de bunul simț și aș încercă totuși un răspuns:
cea mai bună formulă de a comunica cu ceilalți se rezumă la a asculta astfel încât
ceilalți să adore să-ți vorbească și la a vorbi astfel încât ceilalți să adore să
te asculte. Cât privește raportul cât instinct și câtă educație contribuie la o
bună comunicare aș spune că deși contează amândouă, instinctul primează
deoarece am văzut mulți oameni care nu avuseseră parte de prea multă educație
dar comunicau bine cu ceilalți și am văzut destui oameni cu multă educație care
uzau prea puțin de bunul simț în comunicarea cu semenii lor.
Galeria Întâlnirilor: Ești autoarea
cărții ,,Arta de a trăi cu eleganță“, carte apărută la
Editura Facultății de Studii
Europene din Cluj-Napoca, în decembrie 2012. Cum și de ce ai ajuns să scrii
această carte?
Oana Mîndruț: Am scris cartea deoarece îmi doresc să trăiesc într-o
lume mai frumoasă și pentru că m-au fascinat întotdeauna oamenii care și-au făcut
din eleganță un mod de a trăi. Și nu în ultimul rând pentru că o socotesc o
lectură utilă tuturor deoarece cei care vor citi această carte vor găsi între
coperțile ei informații de cultură generală care îi vor scoate la liman din
multe situații în care îi va pune viața. Toți cei care au citit cartea mi-au spus că se citește foarte ușor. Cred că ușurința provine din faptul că
majoritatea cititorilor au undeva depozitate aceste informații și cartea i-a
ajutat să le scoată la iveală sau, pur și simplu, rezonează cu ideile promovate
în carte.
Galeria Întâlnirilor: Este arta de a
trăi cu eleganță o condiție a succesului și de ce?
Oana Mîndruț: Dacă privim succesul așa cum e
el perceput de societate aș spune că nu. Însă dacă nu ne raportăm la succesul
social ci la propria conștiință și devenire cred că a trăi elegant iți conferă
demnitate, umanism, respect.
Dar aș vrea să detaliez puțin ce înseamnă pentru
mine „a trăi cu eleganță”: a trăi cu folos adică a lăsa ceva în urma ta, a trăi
implicat în societate și asta nu înseamnă doar a critica ceea ce nu este bine
ci a te implica activ să schimbi lucrurile care nu-ți plac; a trăi înconjurat
de frumos, a-ți hrăni în egală măsură stomacul și mintea și sufletul; a trăi respectându-te și iubindu-te pe tine și
pe ceilalți în egală măsură; a trăi în deplina armonie cu natura și cu
celelalte viețuitoare ale planetei.
Galeria Întâlnirilor: Ai
făcut voluntariat pentru cauze sociale și umanitare în cadrul unor acțiuni care
au presupus donații către spitale, cămine de bătrâni, școli din mediul rural.
De asemenea, te-ai implicat în formarea de membri și voluntari pentru Fundația
Principesa Margareta. Din anul 2014 ai
înființat asociația Life Education for
All. De ce? Ce urmărești cu această asociație? Ai
ceva de reproșat învățământului românesc?
Oana Mîndruț: Asociația am înființat-o doar
de 2 ani de zile deși și înainte am voluntariat
|
Foto Anav |
pentru alte ong-uri și am
ajutat pe cei care aveau nevoie. Life
Education for All s-a născut din necesitatea unui vis care se cerea împlinit.
Visul nostru este ca noi și copiii noștri să trăim într-o lume mai bună.
Și pentru că lumea este formată practic din fiecare
dintre noi, contribuția fiecăruia dintre noi este esențială. Iar noi ne-am gândit
să contribuim acolo unde avem competențe și unde credem că schimbarea se poate
produce; adică în educația copiilor și a tinerilor. Deși suntem încă mici,
visele noastre sunt mari. Și deoarece credem în utilitatea proiectelor noastre știm
că vom reuși să facem diferența.
Sunt fericită deoarece cu resurse umane și materiale
infinit mai mici decât ale altor ong-uri am reușit să facem mult pentru
comunitate și toate proiectele noastre produc schimbări reale și nu doar acoperă
temporar niște nevoi. Mă simt norocoasă deoarece am reușit să conving mulți
oameni să creadă și ei în visele noastre și să ne sprijine pentru îndeplinirea
lor și de asemenea că am reușit să avem alături, în proiectele noastre, instituții
de marcă din Cluj-Napoca sau alte ong-uri partenere de referință în domeniul
educației.
În ceea ce privește „reproșurile”
în privința învățământului aș spune că cel mai îndrăzneț vis al meu este să reușesc
să conving lumea că tot sistemul nostru de învățământ este greșit și că acesta
trebuie restructurat pe alte baze. Cred că dezvoltarea abilităților non
cognitive (greșit numite așa deoarece s-ar crede că emoțiile, echilibrul
interior, fericirea, altruismul și alte valori umane n-ar avea de-a face deloc
cu conștiința sau procesul de învățare) trebuie să fie un scop în sine al educației
cel puțin în egală măsură cu dezvoltarea abilităților cognitive.
Unul dintre proiectele asociației
Life Education for All se numește „Educație
pentru suflet” și exact asta își propune: să cultive mintea, să hrănească
sufletul și să formeze caracterul copiilor. Pentru că este esențial că atunci când
educăm mintea copiilor să nu uităm să le educăm și sufletul. Un caracter frumos
nu se poate forma fără educarea sufletului în măsură cel puțin egală cu cea a
minții. Copiii trebuie să învețe că e mult mai onorabil să eșueze decât să trișeze.
Că trebuie să învețe cum să râdă când sunt triști. Că trebuie să fie altruiști și
responsabili. Că trebuie să aibă încredere în ei și să-i ajute pe cei care au
nevoie. Copiii noștri trebuie să aibă conținut uman, trebuie să aibă inteligență,
creativitate, și toleranță, să învețe cum să gândească și nu ce să gândească, să
experimenteze, să cunoască valoarea lucrurilor și nu prețul lor, să vadă, să audă,
să zâmbească, să aibă compasiune, întrebări, mirări, nevoia de joc, nevoia de
cultură, nevoia de omenesc și de omenie.
Galeria Întâlnirilor: Care sunt ultimele tale proiecte
umanitare? Și care este proiectul de care ești cea mai mândră din această zonă?
|
Foto Anav |
Oana Mîndruț: Ultimul proiect care încă este
în derulare a pornit ca o campanie umanitară de 1 iunie pentru a îmbunătăți
perioada de spitalizare a copiilor bolnavi cronici din spitalele clujene.
Campania se intitulează „Sunet pentru Sănătatea Copiilor” și pană în acest
moment am reușit să dotăm 44 de saloane de copii cu câte o audiotecă pentru
facilitatea accesului la meloterapie și la poveștii seară înainte de culcare
pentru cei aproximativ 3000 de copii internați anual în clinicile din Cluj
Napoca. Din câte știu eu acest proiect este inovator în România și-mi doresc ca
și personalul medical să utilizeze cu încredere meloterapia în cazul copiilor
bolnavi deoarece este o metodă terapeutică adjuvantă care se folosește cu
succes în alte țări.
În plus față de dotările realizate în cadrul acestei
campanii am reușit să răspundem și altor solicitări venite din partea
Spitalului Clinic de Urgență Copii Cluj, de exemplu: să cumpărăm jaluzele noi
pentru câteva saloane din Clinica Pediatrie 2, să cumpărăm televizoare și să dotăm
cu tablete și dvd playere sălile de tratament de la 4 clinici iar acum împreună
cu 10 voluntari extraordinari pictăm cu desene vesele holurile, sălile de
tratament și cele 40 de saloane din Clinica Pediatrie 2.
Iar proiectul de care sunt cea mai mândră și pe
care-l voi continua în fiecare an este cel legat de a-mi petrece vacanța și
ziua de naștere voluntariind pentru oameni aflați în nevoie din afara țării. Am
început cumva acest demers anul trecut când deși eram în India din cu totul
alte motive, viața mi-a scos în cale niște copii care aveau nevoie de ajutor.
Anul acesta am mers pe banii mei 2 săptămâni pentru a voluntaria pentru copiii
refugiaților din Siria aflați momentan în Grecia. Deja Mă gândesc pentru la
anul la alte posibile destinații-poate Africa, poate America de Sud, poate
Asia.
Galeria Întâlnirilor: Care
sunt planurile și proiectele tale de viitor?
Oana Mîndruț: Proiectele mele sunt legate doar de activitatea asociației Life Education
|
Foto Anav |
for All și de educația
copiilor. Mi-am auto-impus niște obiective greu de atins în timp scurt așa că
cele 2 proiecte principale ale noastre-„Educație pentru viață” și „Educație
pentru suflet” îmi vor umple cu siguranță următorii ani.
Galeria Întâlnirilor: Cum te-ai simțit la Galeria
Întâlnirilor?
Oana Mîndruț: M-am simțit înconjurată de prieteni, de priviri
intense și de urechi ciulite, adică, de mult interes legat de tema discuției
din partea celor prezenți. Te felicit pentru această inițiativă voluntară menită
să educe și să prilejuiască întâlniri fericite între niște povestitori talentați
și niște oameni cărora le plac poveștile frumoase.