luni, 18 aprilie 2016

Irinel Anghel: „Dacă cineva îşi doreşte să se relaxeze prin artă venind la un performance sau concert de-al meu, nu nimereşte în locul potrivit”.

Foto: Sabina Ulubeanu
Miercuri, 20 aprilie 2016, ora 18.30, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București), Irinel Anghel va participa la o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor. Irinel Anghel este un artist multi-funcțional. Un creator si un performer în același timp. A început ca muzician și apoi s-a extins, explorând și alte zone artistice. Muzică, sound art, performance vocal experimental, dans şi non-dans, teatru vorbit, teatru-mişcare si teatru sonor, poezie sonoră, film sau iluzie de film, multimedia, performance art, instalaţii, scenografie, regie și rămâne deschisă. Un artist incomod și revoltat.

Galeria Întâlnirilor: Pentru cineva care nu te cunoaşte, cum te-ai descrie ca artist?
Irinel Anghel: Ca să ofer o traducere posibilă termenului de all-round artist” aş putea spune că sunt un artist de jur-împrejur”, atât de interdisciplinar încât ajung un artist non-disiciplinar sau ne-disciplinat. Mă pot juca la infinit cu cuvintele până când ele ajung să îşi piardă sensul şi atunci mă opresc în punctul în care declar: Habar n-am. Am scris la un moment dat, un referat în cadrul cercetării mele postdoctorale despre Misterul lui Habar N-am”, în legătura cu creaţiile care nu mai pot fi încadrate, prinse în categorii, introduse în sertare, etichetate. Pot spune eventual cum nu sunt ca artist sau mai pot spune că susţin arta - experienţă (atât pentru artişti cât şi pentru public), arta incomodă care pune întrebări, care atinge puncte nevralgice ale unui înveliş puternic condiţionat cultural, chestionez limite în prezenţa limitelor, am uneori o creativitate distructivă sau utilizez distrugerile cu scop creativ, iubesc suprarealismul, lucrurile ne-potrivite, decontextualizările, jocurile minţii. Sunt un artist cu o doză mare de umor şi ofer mesaje paradoxale. Creaţiile mele au o rânduire semantică” de ceapă. Au multe învelişuri care acoperă miezul. Ele pot fi primite la primul nivel, de suprafaţă, dar apoi, pot fi descoperite alte straturi de semnificaţii. Pe unele nu le dezvălui nici partenerilor mei artişti. Pe unele nu mi le dezvălui nici mie. Abia după ce trec prin experienţă am şanse să ajung la miez.

Galeria Întâlnirilor: Ce reacții stârnești cu activitatea ta artistică?
Irinel Anghel: În general, din ce am observat, reacţiile se situează la extremele axei posibilităţilor. Există ori un mare entuziasm ori o dezaprobare, chiar o enervare care uneori erupe şi mai produce câte un cutremur pe ici pe colo. Fiind interesată de lucrurile extra-ordinare, acestea cu siguranţă cheamă de la fiecare spectator capacităţi de adaptare la ceva nou sau în orice caz, ne-obişnuit. Situaţie în care, din punctul meu de vedere, toate reacţiile sunt bune. Ăsta e şi rolul artei-experienţă. Dacă cineva îşi doreşte să se relaxeze prin artă venind la un performance sau concert de-al meu, nu nimereşte în locul potrivit. Dar asta nu înseamnă că nu e binevenit. Să ne înţelegem, intenţia mea nu e de a crea neplăcere. Dar nici de a crea plăcere. Cred că am depăşit de mult perspectiva asupra artei ca obiect pur estetic. Arta se repune în permanenţă în discuţie, se extinde şi prin asta face ca şi mintea oamenilor să se extindă precum un pulover care se lărgeşte. După asta, nu mai poate reveni la dimensiunile iniţiale. Contez pe lucrul acesta.


Galeria Întâlnirilor: Cum speri să iasă lumea de la spectacolul tău de miercuri de la Galeria Întâlnirilor?

Irinel Anghel: În general nu îmi creez aşteptări. Dar, desigur că îmi face plăcere dacă cineva care asistă la un performance de al meu mă întreabă: când ne mai întâlnim şi unde? Cu atât mai mult cu cât eu nu repet acţiunile mele. Proiectele mele au întotdeauna o unică reprezentaţie. Există o singură şansă de a fi văzute. Deci, stârnirea curiozităţii, ar putea fi considerată o speranţă a mea. Altfel, sper să iasă cu un ciob de bibelou şi cu o întrebare fără răspuns. Doar întrebările fără răspuns te fac să mergi mai departe.

Galeria Întâlnirilor: Ești a doua oară la Galeria Întâlnirilor. Cum a ieșit prima dată?
Foto Lucian Olteanu
Irinel Anghel: Faptul că mă întorc la Galeria Întâlnirilor spune mult despre faptul că prima dată m-am simţit foarte bine. Îmi place locul, îmi plac oamenii care se strâng la aceste evenimente coordonate de Daniel Sur. Îmi plac discuţiile care se nasc în acel spaţiu prin desfiinţarea graniţelor între invitaţi şi public. Prima oară am venit împreuna cu sculptorul Raluca Ghideanu pentru o conversaţie performativă purtată din interiorul unei cutii roz , al cărei conţinut era dezvăluit pas cu pas printr-o “operaţie artistică”. Am vorbit despre atitudinea dada, despre ceea ce întreţine mişcarea acum după 100 de ani de la apariţie. Evident că am lăsat lucruri nespuse, probabil tocmai ca să mă pot întoarce.

Galeria Întâlnirilor: La ce să nu ne așteptăm miercuri?

Irinel Anghel: Ehee…e  bună întrebarea. Eu zic să nu vă aşteptaţi la nimic. Din acel punct zero, fiecare poate primi cu adevărat o experienţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu