joi, 28 aprilie 2016

Andrei Bucureci: „Sunt minţi spălate de muzică, sunt minţi manipulate şi controlate. Controlul mulţimii, adică Crowd Control, se referă la altceva. “

Foto ANAV
Crowd Control înseamnă: Intimidatah sau Andrei Bucureci (voce), Coshmelin sau Cosmin Gabăr (tobe), Răzvănescu sau Răzvan Gabăr (syntetizatoare) şi live Narcis Axinte (Bass) şi Georgiana la voce. Electronic fusion. Am aflat de existenţa lor, i-am căutat pe net, i-am prins şi i-am invitat la Galeria Întâlnirilor fix când doreau să-şi lanseze noul clip - Paradox. Adică în 16 decembrie 2015.

Galeria Întâlnirilor:De ce Crowd Control şi ce vreţi să faceţi cu această trupă?

Andrei Bucureci: Crowd Control a fost iniţial numele unei piese pe care am interpretat-o şi cu un alt proiect de-al nostru. În momentul în care am pornit la drum în această formulă, de trio, ne-am dat seama că piesa aceea ne reprezintă tare mult.

Am fost şi încă avem îndeletniciri de gameri şi este o metafora tare faina a societăţii contemporane. Evadarea în virtual. Trăim într-o  lume în care imaginaţia şi fantezia sunt încă insuficient exploatate în realitate, iar Crowd Control este acel lucru prin care noi ne racordăm la inspiraţie şi la imaginar. O facem într-un mod instinctual şi dăm naştere unor microuniversuri. Credem, sincer, că ce este mai bun este pe drum, va veni.

Cam asta facem cu aceasta trupă şi conceptul nostru de „indie” electro fusion. Noi decidem în ce direcţie experimentăm şi evoluăm.


Galeria Întâlnirilor:Cine compune? Cine scrie versurile? Şi cine e Gică-contra în Crowd
Control?

Andrei Bucureci: În Crowd Control compune toată lumea. Răzvănescu a compus o mare parte din primele noastre trei EP-uri alături de mine şi Coshmelin. Iar acum, de exemplu,
Coshmelin trece printr-o perioadă foarte fructuoasă şi inspirată. A compus deja aproape 7 piese noi şi este de neoprit. Eu scriu versurile şi, iniţial, în perioada 2006-2009, numai asta făceam. Am vrut să colaborez de pe atunci cu colegii mei de trupă, însă doar ca textier şi producător. Pentru că versurile mele nu sunau cum le auzeam eu, am pus mana pe microfon. Restul e istorie.Nu exista Gică-contra în Crowd Control. Aparent ar putea să facă fraţii (Coshmelin şi Razvanescu sunt fraţi - nr) o coaliţie împotriva mea, însă întotdeauna ajungem pe aceeaşi frecvenţă. Poate că am vorbit eu, după părerea lor, prea mult despre Colectiv şi despre faptul că  ultimul nostru EP a fost No.1 în iTunes Alternative Releases. Dar până la urma acţiunile vorbesc mai bine decât cuvintele şi avem norocul că avem vreo 25 de piese, deci nu mai este nevoie de nici un discurs între ele. Lăsăm muzica să vorbească!


Galeria Întâlnirilor:Cât de zbuciumată este viaţa într-o trupă? Cât de des vă certaţi şi pe ce subiecte?

Andrei Bucureci: Viaţa în Crowd Control nu este zbuciumată. Noi ne ştim de mult timp, de peste 10 ani şi aspecte de genul ăsta ne ajută să nu ajungem prea des în conflict. Nu zic că nu se întâmplă niciodată. Eu, uneori, nu am răbdare cu anumite procese de creaţie, sau băieţilor nu le place că întârzii la repetiţii. În cel mai rău caz să zicem că se acumulează ceva frustrări dacă nu apucăm să repetăm o lună întreagă. Mi se pare că trebuie să învăţ piesele încă o dată. Dar norocul este de partea noastră şi chiar ne vedem din ce în ce mai des. De aici şi flow-ul fluvial de compoziţie al lui Coshmelin.

Galeria Întâlnirilor:Care este primul lucru pe care îl faceţi atunci când va simţiţi inspiraţi?

Andrei Bucureci: Scriem. Suntem nişte scriitori, ce mai! Eu pun jos versurile, fie pe hârtie, fie într-un document digital. Fraţii la fel. Înregistrează un riff, se joacă cu beaturile sau instrumentele virtuale. Inspiraţia vine când nici nu te aştepţi. Nu foarte des, dar uneori mă trezesc şi la trei dimineaţa pentru că nu mă lasă în pace vreo rimă.
Deci suntem genul care, când se dă drumul la robinet, încercăm să facem ceva. Să dăm REC!

Galeria Întâlnirilor:Ce crezi că vă diferenţiază de restul trupelor din România care activează în zona electro fusion?

Andrei Bucureci: Sincer, nu cred că mai cântă cineva electro-fusion în România. Nu este un stil trendy. Muzicienilor, producătorilor şi compozitorilor în general, atât aici în ţară, dar şi în afară, le place ca o trupă să sune într-un anumit fel, într-un anumit gen. Alternative rock, indie, punk, jazz, house, tehno, reggae sau hip-hop. Dacă le faci pe toate, nu e ok. În cazul trupei noastre, nu există graniţă dintre aceste genuri şi ne place să fim versatili. Eu pendulez între cântat şi spoken-word, iar colegii mei combină instrumente digitale şi virtuale cu clapele şi corzile care ţin de electro-acustic.

Ce ne diferenţiază cu adevărat este că nu simţim nevoia să fim într-un anumit fel. Să fim percepuţi drept trupa aceea care are nu ştiu ce calităţi. Putem cânta într-o galerie şi ne putem adapta şi la sunetul de pe scena unui festival mare. Sincer, nu cred că am da-o rău nici pe un stadion şi o vom demonstra când va apărea oportunitatea. Noi nu vrem să urmăm o formulă şi asta se vede în compoziţiile noastre şi în reproşul constant că  nu există nu ştiu ce refren sau că  sunt prea psihedelice nu ştiu ce pasaje. Cântăm live, eu îi zic performance, pentru că nu iese niciodată la fel şi asta este o calitate.

Galeria Întâlnirilor: Care este trupa reper pentru voi, cei de la Crowd Control? Şi ce trupă, artist vizual, scriitor v-a influenţat cel mai puternic?

Andrei Bucureci: Nu avem o trupă reper. Când ne-a preluat unul din cele câteva radio-uri din afară pe care sunt piesele noastre am „făcut un compromis” şi am pus pe lista trei trupe: Happy Mondays, New Order şi Underworld. Sunt cumva trei trupe britanice care au tot rezonat cu noi de câteva decenii, deci este imposibil să le ignorăm aportul în creativitatea noastră sub-conştientă.

Eu ascult şi mult hardcore punk, iar trupa mea favorită este Bad Brains care face puntea între acest stil şi reggae-dub, dar noi ca trio nu suntem influenţaţi vizibil de aceasta. Răzvănescu are toate albumele Jamiroquai originale, deci şi asta spune ceva, iar idolul lui Coshmelin este Flea de la Red Hot Chili Peppers şi Atoms For Peace, deci sigur şi de acolo vine cumva o undă de inspiraţie creativă.

Eu devorez literatură şi cinematografie science-fiction şi îmi plac mult J. G. Ballard şi Philip K. Dick şi, evident, ecranizările poveştilor sau romanelor lor. Răzvănescu este fan al romanelor fantasy de autori precum George R. R. Martin şi J. R. R. Tolkien, în timp ce Coshmelin este asistent social şi citeşte cărţi de specialitate şi psihologie.

Galeria Întâlnirilor: Unde în România v-a plăcut să concertaţi şi unde v-ar plăcea să ajungeţi? Dar în străinătate?

Andrei Bucureci: Noi ne simţim bine pe scenă. Deci în toate ieşirile noastre din Bucureşti am savurat la maxim cântările. Am avut performance-uri în oraşul nostru natal, Râmnicu-Vâlcea, la Sibiu, Cluj şi la Iaşi. Este foarte posibil să ne întoarcem la Sibiu în vară şi să ajungem şi la Timişoara unde cred că ne vom distra cu siguranţă. Toate performance-urile noastre de până acum au fost deosebite şi sunt amintiri preţioase nu doar cântări bifate de dragul artei.

Cât despre străinătate, acolo nu se ajunge cu una cu două. Sunt foarte, foarte puţine trupe româneşti care reuşesc să ajungă acolo şi o fac în anumite condiţii. Fie că  sunt super independente şi cântă în locuri foarte alternative, nu neapărat cluburi cu scene, fie că  merg acolo în deschiderea unei trupe mari şi sunt warm-up-ul. Nu ştiu dacă să consider o cântare în străinătate un concert pentru românii din diasporă. Adică da, teoretic este tot un live, însă dacă te adresezi tot etniei tale în altă ţară nu e acelaşi lucru, sunt aceleaşi canale accesibile lor pe care le folosim şi aici.

De asta mă refer că nu este ceva simplu. Canalele de promovare muzicală din afară sunt mult mai pretenţioase şi mai mult de atât, chiar costă. Nu promovează doar pe baza exotismului o trupă. Sunt prea puţine care fac asta. De asta despre albumele şi concertele trupelor româneşti care cântă în afară nu se ajunge să se scrie recenzii. Un caz foarte izolat, chiar tragic, este Goodbye To Gravity, care, în urma tragedie, a ajuns pe toate platformele posibile. Este incredibil de trist ce s-a întâmplat.

Revenind la întrebarea ta, da, ne atrage ideea să cântăm în alte ţări, cred că  ni s-ar potrivi multe ţări europene, Germania, Franţa, Italia, Spania, Cehia, poate chiar şi Anglia. Asta în ciuda faptului că un manager englez ne-a spus că nu avem ce căuta pe piaţa britanică. (râde) Cu un manager nu se face primăvară, dar el se referea la faptul că acolo competiţia este la un alt nivel. Mi se pare că la noi este o joacă de copii în comparaţie cu apele infestate de rechini din afară. Ştiu asta din numeroase discuţii cu artiştii din afară. Dacă nu faci ceva de calitate premium nu cred că poţi ajunge nici măcar la urechile undergroundului de afară.


Galeria Întâlnirilor: Ce ar trebui să se întâmple în 2016 ca să-l consideraţi un an bun?

Andrei Bucureci: Să lansăm şi să promovăm Loud Blood Youth, noul nostru album. Lucru care este pe cale de a se întâmpla. Deci se anunţă un an bun.


Galeria Întâlnirilor: Cum sunteţi receptaţi de piaţa muzicală din România şi de ce nu vă auzim la radio mai des?

Andrei Bucureci: Pai nu ştiu ce radio asculţi (râde). Noi suntem acum pe frecvenţe cu noul
Foto ANAV
nostru single Devil. Pe Radio7, de exemplu. Vechile noastre single-uri au fost difuzate la Guerrilla, suntem difuzaţi la Tananana şi am fost şi la Activ Efem. Clipurile noastre au fost difuzate şi la TV pe 1 Music Channel. Am ajuns chiar şi în studiourile TVR şi am filmat o piesa live pentru Garantat 100%. Suntem prezenţi la radiourile on-line precum eclecticfm, Baraka, Radio Trib, Nicecream, Radio România Cultural, Radio Bucureşti FM şi radio Cooperativa Urbana. Asta pe lângă radiourile din afară care ne-au difuzat: KaneFM din Londra, Koelncampus din Germania şi Austria, Curved Radio din Sydney şi Palco Principal din Brazilia. La nivel de promovare să ştii că am apărut pe aproape toate platformele de promovare muzicală: Sunete, VICE România, Dilema Veche, Revista TIMPUL, Chill Bill, Metropotam, Feeder.ro, Cooperativa Urbană, Stereobeasts, Muzaholic, Muzici şi faze, Alternativ, Maximum Rock, Cultartes, Boing Bum Chak, Agerpres, Liternet, Mixtopia şi Electronic Music Wales din afară. Ca să îţi faci o idee cum suntem “receptaţi” uite câteva citate:

“A good example of musical evolution, of understanding of a musical context, of patience în pursuit of a purpose, of transposing desires în tangible achievements. Future sound of Romanian spoken word!” Mihai Dinu of eclecticfm, Radio Guerrilla & RFI on Crowd Control’s single Brixton Riot

“The fingers from one hand would be too many to count the Romanian bands that have stand out în 2014. Crowd Control is one of them and they begin 2015 with a fresh new video. Andrei’s voice is surprisingly melodic and the arrangements are hinting towards synth flavored indie.” Mihai Tita of Sunete, FHM, Chill Bill, GQ & Playboy

“Fierbinteanu’s radio edit to Disney Puritains is just as superb as the song itself. This version not only gives Andrei Bucureci’s voice the necessary space to a clearer perspective on his vocal qualities but it also gives a subtle and essential counterpoint to the energy of the band. The score is set high now, so we must wait for the glorious giant step the next album promises and for the controlling of the crowd. A bigger and bigger crowd!” Alex Bratianu of Boing Boom Chak on Crowd Control’s collaborative single Disney Puritains

Foto ANAV
“What remains after this EP (LOADING PLEASE), after all the technology has given its last breath, after the last piece of RAM has evaporated? It’s simple: a feeling that yes, it is possible în this country as well. All that remains is the most important: an acute need for more. And fast!” Catalin Mesaru of Stereo Beasts

“Every time I listen to Crowd Control I feel like making something better with my life. Be more socially active. Protest against homophobia, racism, meat consumption, corruption în a Third World country, Women’s Rights, teachers’ salaries, doctors’ salaries, working peoples wages and atomic energy. But then the song ends and I come back to my dull observer life. If you like this song and vote for it we might see a flashmob about high prices within festivals.” Marius Ghent of Vice Romania

Galeria Întâlnirilor: Care mediu este important acum pentru diseminarea muzicii? Presa scrisa, TV, radio FM, internet?

Andrei Bucureci: Daca ar fi să credem ce spun cercetătorii britanici – TOATE. Orice promovare este promovare. Diseminarea este altceva. Eu am ajuns la concluzia că nu există critică muzicală în România, deci nu ştiu dacă este cineva care să disece ceva.


Galeria Întâlnirilor: De unde se poate cumpăra muzica Crowd Control? Şi cât costă? Unde veţi concerta în perioada următoare?

Andrei Bucureci: Muzica noastră se poate cumpăra on-line. Nu facem cd-uri pentru că avem principii solide ecologice. Ne găsiţi pe iTunes, Beatport, Amazon etc, dar cel mai ieftini suntem pe Bandcamp. Căutaţi şi veţi vedea de ce! Avem confirmat un singur festival vara aceasta, Airfield de la Sibiu şi încă punem la punct în mini-turneu de promovare a ultimul nostru album, Loud Blood Youth.

Galeria Întâlnirilor: Ce rol mai are muzica în zilele noastre?

Andrei Bucureci: Chiar am citit de curând o carte despre filosofia muzicii şi atingea fain punctul asta. Concluzia este că are exact acelaşi rol pe care îl are de milenii. De a ne stimula imaginaţia şi de ne purta în călătorii deosebite de autocunoaştere. Da, practic muzica ne face să fim mai buni. Ce aş adăuga eu, mai ales electro-fusionul Crowd Control!

Galeria Întâlnirilor: Muzica manipulează sau controlează minţile noastre?


Andrei Bucureci: Eu zic că are şi aceste calităţi. Dar contează şi ce fel de minţi. Sunt minţi
Foto ANAV
spălate de muzică, sunt minţi manipulate şi controlate. Controlul mulţimii, adică Crowd Control, se referă la altceva. La o comandă din anumite jocuri multi-player prin care se face un fel de curăţare a jucătorilor şi rămân în competiţie doar cei mai buni. Noi ne „cernem” publicul şi fanii.

Galeria Întâlnirilor: Cum a fost concertul la Galeria Întâlnirilor? Ce alte trupe ar trebui să invităm la Galerie?


Andrei Bucureci: Nouă ne-a plăcut mult la galerie. În ciuda unui sunet diferit de un live în mod normal, energia a fost ce trebuie. Sunt nenumărate trupe care ar suna bine în acel context. Daca ar fi să numesc două: Omlette şi Plurabelle, de exemplu. Eu i-am mai văzut în contexte intime, similare, şi au sunat tare bine!

Galeria Întâlnirilor: Mulţumesc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu